Atenţie, postare lungă şi cu accente naive de scriitură epistolară! De unde până unde povestea de mai jos? Să zicem că am primit o scrisoare “pe adresa redacţiei” care m-a inspirat să desenez o mică webnovelă cu relatări simple şi adevăruri seci. O pastiluţă de amar de viaţă.

O fată întâlneşte un băiat şi se tunde

Să începem cu începutul. Mă numesc MT şi l-am cunoscut pe AI într-o circumstanţă nefericită: îmi murise pisica. Am suferit după ea, dar avea veterinarul un păr negru ca pana corbului, nişte ochi sfredelitori, o gură dulce şi nişte mâini puternice că am ştiut că voi cădea. De ce to fall in love nu se traduce să cazi în dragoste? Ar fi cât se poate de corect… Am schimbat câteva mesaje cu semnificaţii veterinăreşti până când mi-a zis I hope I’m not barking at the wrong tree, aşa că am ieşit cu el. Ne-am dus să ne sărutăm în curtea facultăţii de medicină veterinară şi m-a făcut să ard aşa cum nu-mi imaginam că poate cineva. Din ziua aia am tot ars pentru el. Printre pupături primesc sms de încurajare de la o prietenă: Târâtură mică, să te comporţi ca o prinţesă! Astfel se glumeşte în cercul nostru, aşa că am pufnit în râs. El mi-a luat telefonul din mână, a citit mesajul şi s-a încruntat.

Zilele următoare s-au scurs în timp ce noi ne iubeam ca doi nebuni prin paturi jegoase din diverse apartamente ale prietenilor, paturi prin care orice cuplu trecea cu acelaşi scop. Eu aveam părul lung, roşcat şi bogat, dar într-o seară petrecută în parc, trecându-şi mâinile prin părul meu lung, AI a sugerat într-un fel de joc al minţii că i-ar plăcea să mă vadă rasă în cap doar pentru el. Să devin un fel de Mica Sirenă care se rade în cap ca să primească cuţitul fermecat, să-l omoare pe prinţ şi să se transforme înapoi în sirenă. M-am uitat la el, am plâns, i-am zis că îl iubesc şi a doua zi m-am dus la coafor. M-am tuns foarte scurt, nu chilug. N-am putut. La scurt timp după asta am început să ne certăm: cu câţi te-ai culcat, mărturiseşte, numără-i bine, vezi să nu uiţi pe cineva. M-am mutat la el, purtam ochelarii de cal ai îndrăgostelii.

Cei doi se înţeleg sau nu

M-a dus la tatăl lui, cale de două mii de kilometri, tocmai în Olanda. Venea Revelionul iar tatăl lui îmi spunea IR, numele fostei iubite a lui AI. Ea era brunetă cu părul lung, eu eram doar încă o tipă cu părul scurt. AI nu i-a zis că mă tunsesem pentru el, ba chiar a început să îmi spună şi el IR, din puterea inerţiei, în timp ce nodul meu din gât ţipa mut că sunt litere diferite ale alfabetului. Femei diferite. De Revelion m-am îmbrăcat doar pentru el cu o rochie de catifea care să îmi flateze formele şi să mă facă să strălucesc iîn ochii lui. După cinci minute îmi acopeream decolteul cu un şal de lână, suportam apelative gen “curvă” şi zâmbeam în continuare, neînţelegând ce am făcut greşit, dar iubindu-l în continuare.

Am zâmbit mult în lunile ce au urmat, scăldată în aceeaşi dilemă. Iubeam cum nu o mai făcusem până atunci, la cei 24 de ani ai mei. Ochelarii de cal mi se fixaseră de-a binelea pe cap şi mă obişnuisem să răspund la chestionare din ce în ce mai detaliate: cum / de ce / când / cu cine / nu greşi datele / stabileşte anotimpurile / aminteşte-ţi pe cine ai omis din lista foştilor iubiţi / mă înşeli / unde ai fost azi / recunoaşte. După un an, mi-am dat seama că cel mai simplu mod de a răspunde la întrebări şi de a abandona marea dragoste atunci când nu te mai poţi feri de atacurile celuilalt e să te duci cu primul venit. Aşa a apărut GV în viaţa mea, iar în scurt timp AI s-a întors la bruneta cu părul lung pe care o părăsise pentru mine. Şi s-a definitivat o schemă pe care, de fapt, nu o dorise nimeni.

Aveam în continuare părul scurt şi nu mă puteam obişnui cu mine după o viaţă trăită cu plete bogate. Meditam la ce nu mersese, ce îi stârnise atâta gelozie, convinsă de propria-mi vina. Lucram dubios, aşa îmi zisese de nenumărate ori. În traducere liberă, firma la care eram angajată de vreo 3 ani îmi stabilise un program dubios de după-amiaza până noaptea târziu, deh, cerinţele businessului. Schimbă-l pentru mine! mi se zisese. Pentru noi. Încercasem, dar nu era uşor, am fost la multe interviuri până să aflu că salariul ar fi fost mai mic, iar eu aveam o rată de plătit. Vă spun sincer, nu e uşor când ai rate.

Pentru o perioada am gravitat unul în jurul altuia. Eu devenisem de-a binelea Mica Sirenă, mă răsesem în cap, dar nu mai aveam pentru cine. AI era instalat într-o relaţie comodă cu etalonul femeii perfecte IR: lapte şi miere, docilă, cuminte, fără foşti bărbaţi pe care să îi numere, caldă, iubitoare, atentă la el. Dacă ar fi existat note pe scara lanţului trofic, ea ar fi fost premiantă cu 10 pe linie şi eu aş fi fost corijentă cu minus mult. Aproape o divinizam în timp ce o detestam că îmi ocupase locul, iar el se întorcea din când în când la mine în calitate de amantă. Primul meu venit, GV, plecase la fel de repede pe apa sâmbetei după cum venise. N-aveam nevoie de nimeni altcineva în viaţa mea. Ochelarii de cal mi se lipiseră de scalpul acum strălucitor.

Se desenează scheme logice

Un mic autoportret: MT ţipă regulat, e haotică în exprimare şi uită repede detalii pe care IR le ţine minte, ca o femeie perfectă ce este. Şi totusi motivaţia ei zilnică de a se întoarce acasă fusese chipul lui, felul cum doarme în braţele ei, cum miroase, cum sărută, cum are puterea de a se trezi de 3 ori pe noapte ca să plece în pelerinajul lui de veterinar asaltat de urgenţe sau în toiul dimineţii, odată cu soarele, pentru a-şi clădi o afacere. MT doarme mult, iar asta e o afirmaţie prea firavă faţă de realitate. Ea doarme zdravăn. Acum o să revin la persoana I singular, dacă voi continua să vorbesc despre mine la persoana a III-a o să credeţi că sunt prea puţin implicată în poveste.

După o perioadă de zbucium la hotarul relaţiei sale perfecte l-am întâlnit pe AC, băiat bun, deştept, îndrăgostit de mine, genul pe care îl duci fără ezitare acasă la părinţi. Ne-am iubit de trei ori şi jumătate, dar nu simţeam nimic. După o lună AI era deja furios că am pe altcineva, iar în scurt timp AC era istorie. Schema din mintea mea fusese următoarea:

AC	AI
Interese comune	Dragoste
Stabilitate	Dragoste
Respect	Dragoste
Sinceritate	Dragoste
Simţul umorului	Dragoste

Multumit de docilitatea de care dădusem dovadă, AI m-a recomensat despărţindu-se de femeia perfectă IR şi am plecat într-o vacanţa de vis, pe o insulă frumoasă şi uitată de lume. Şi-a asumat rolul de bărbat din viaţa mea, mi-a iertat infidelitatea de la început şi s-a făcut plăcut de prietene (prieteni nu mai am…) şi de familie. M-am instalat din nou la el acasă, cu precădere în bucătărie, unde greşeam sistematic reţetele, puneam sare în loc de zahăr în prăjituri, oţet în loc de ulei în tigaie şamd. Grădinaream în balcon stricând ghivecele şi seminţele de flori şi făceam o curăţenie îndoielnică. Îl iubeam la fel? Mai mult? Cine mai ştie? Îmi plăcea să îl aştept acasă, uneori zile întregi, weekenduri lungi în care el era plecat cu treabă, ştiind că acasă îşi găseşte negreşit femeia cuminte care nu mai are de justificat 5 minute de întârziere sau blankurile de pe lista foştilor bărbaţi din viaţa ei. Îmi învăţasem lecţia…

Încercam să ignor vocea aia subţire din creierul meu care ţipa că suntem diferiţi, că degeaba îmi clădesc vise cu vacanţe în rulota cu umbrar şi cu copii mişunând pe plajă cu găletuşele, cu AI desenând pe nisip Mica Sirena sau o broască ţestoasă. MT e atât de diferită de bărbatul ei, ştiu, iar vorbesc la persoana a III-a, dar desenez o schemă încercând să înţeleg şi eu diferenţele:

• job: MT e asistent vânzări, AI e medic veterinar.
• bioritm: MT doarme mult aşa cum s-a mai zis, AI e treaz în vârful zorilor.
• personalitate: MT e isterică, vorbeşte mult, povesteşte, ţipă, cântă, AI e calm şi taciturn, iar când vorbeşte îşi alege cu grijă cuvintele.
• vacanţe: MT vrea să zacă într-o căsuţă pe o plajă, AI vrea să cucerească munţii.
• muzică: MT iubeşte muzica hindi, AI preferă oldies but goldies.
• mâncare: MT mănânca foarte iute şi condimentat din abundenţă, lui AI îi plac mâncărurile dulci.
• filme: MT se uită cu plăcere la Brother Bear iar AI la Saw 3.

Dacă analizez lista de mai sus îmi dau seama că fiecare dintre ei, luat separat, e o personalitate minunată, armonioasă şi perfect conturată. Un întreg. Din păcate, împreuna am format ceva incomplet. Mi-am zis multă vreme că asemenea listă nu există, că sufletul pereche poate veni şi din altă sferă şi că până şi certurile rezultate din gusturile diferite sunt frumoase, pentru că duc mereu la împăcare.

Importanţa menajerei

Mă tundeam mereu scurt şi îl vedeam că e fericit când veneam de la coafor cu inima îndoită şi cu podoaba capilară scurtată de fiecare dată dramatic. În rest, era din ce în ce mai puţin fericit. Plictisit, apatic, plecat tot timpul de acasă, mă suna pe fix să se convingă că eu sunt totuşi acolo. Îl mai măcinau din când în când îndoielile în privinţa mea, momente în care trebuia să fac faţă unui tir de întrebări sau de acuze: miroşi a prezervativ / ai întârziat jumătate de oră / ai dat sign out de pe Messenger înainte să văd ce ai vorbit / a durat prea mult revizia la maşină etc. Încercam să astup găurile neîncrederii lui, să-i redau sentimentul unei relaţii depline, să refac de fiecare dată cuibul, să-l ordonez – la propriu si la figurat, aşa cum îi plăcea lui. Ordine, multă ordine.

Am angajat o menajeră. Conştiincioasă, vioaie, de încredere. Venea lunea şi, cel puţin până vineri, casa era bec, ceea ce îl multumea vizibil. A venit şi în lunea aia, a curăţat apartamentul, a schimbat aşternuturile, a golit coşurile de gunoi, a spălat pe jos, tot ce ar fi trebuit să ştiu şi eu să fac. Mă uitam la ea încercând să pătrund tainele meseriei pentru o viitoare căsnicie fericită. Când a terminat treaba, am dus-o acasă şi m-am grăbit spre serviciu de unde m-am întors noaptea târziu. El nu era acasă. N-a venit deloc în seara aia, dar nu mă deranja prea tare. Credeam în el şi în patul alternativ din casa mamei lui.

În lumina zorilor de marţi, casa nu mai arăta la fel de curată şi de sclipitoare. Nu când firele de păr lung şi brunet zăceau din abundenţă pe podeaua din baie şi pe perna lui, de care nu mă atinsesem în somn, încercând să nu i-o încălzesc într-o noapte deja fierbinte, în eventualitatea că ar fi venit acasă. Nu când în coşul de gunoi din baie se ascundeau elemente care compun igiena intimă a unei femei care nu eram eu. Una cu părul lung şi bogat, aşa cum fusesem şi eu la început… Firele din baie desenau o imagine ciudată pe gresie, într-o dezordine care ştiu că nu i-ar fi plăcut, aşa că le-am strâns cuminte într-o singură şuviţă pe care am privit-o îndelung, încercând să ghicesc ADN-ul femeii care îmi vizitase cuibul. Încercând, de asemenea, să îmi dau seama ce făcusem greşit de data asta, cu ce îl dezamăgisem, ce lacune aveam pe care trebuia să le compenseze ea.

I-am aşezat şuviţa pe pat, mi-am luat bagajele de la el şi m-am mutat în vechiul meu apartament, măsurându-mi la nesfârşit propriul păr – era în continuare scurt şi roşcat. Oricât aş fi vrut, eu nu eram ea. Dar nu mai era nici eu.

Intuind deznodământul

Până la urmă, MT s-a văzut cu AI după vreo două săptămâni de plâns pe tăcute. El i-a explicat pentru a n-a oară că ea a fost rea şi necredincioasă şi nedevotată relaţiei pe care el şi-a dorit-o. MT a murit un pic în ziua aia, dar trăieşte şi acum dorindu-şi o dragoste ca în melodiile hindi, AI a rămas cu noua brunetă (care în urma investigaţiei s-a dovedit a fi tot medic veterinar şi pasionată de escaladări montane) iar ei doi au înţepenit doar în istorisirea asta lungă, inimaginabil de lungă, care descrie o iubire simplă între o fată şi un băiat care n-au încăput în aceeaşi poveste.

Nu există personaje pozitive sau negative, există doar chinul drumului uman printr-o relaţie care nu a fost să fie. Rănile rămase în urma ochelarilor de cal care au fost smulşi din carne vie se vor vindeca, părul o să crească din nou pentru altcineva. Iar povestea asta n-are absolut niciun tâlc. A fost scrisă pentru că s-a cerut scrisă.

The end.

PS: Ca să înţelegeţi la ce-a visat în tot timpul ăsta alături de AI, MT voia o iubire cam ca în videoclipul de mai jos:

Citeste si...

1. Poveste reală cu cifre şi puncte de suspensie
2. Cosmar
3. Signs