Vară defazată, furtuni şi certuri

Băi, informaţie-şoc: eu încă mai aştept vara. Pe 1 iunie toată lumea pomenea ziua copilului, eu anticipam venirea căldurii, a vacanţelor şi weekendurilor furate mării. Înca mai şed în expectativă, ignorând furtunile de tot soiul. Care, după cum am constatat, vin şi trec într-o clipită.

Desigur, una din furtuni a fost cea de aseară despre care s-a tot vorbit şi care m-a surprins bine mersi acasă, admirându-i efectele speciale de fulgere şi nori pe geamurile care vuiau chiar şi închise. Ăleia chiar nu i-am constatat nicio repercusiune în afara traficului de a doua zi de pe străzi garnisite cu mormane de crengi rupte şi chiar copaci întregi sau stâlpi de electricitate de-ăia vechi, de lemn.

Altă furtună a avut loc la serviciu unde un an de muncit pe rupte s-a încheiat fulminant cu un nor de cifre însumând targete care trebuiau cel puţin onorate, dacă nu chiar depăşite. Excelurile gemeau, şefii tunau, telefoanele fulgerau, eu şi colegii mei ne simţeam pe alocuri în bătaia vântului când nu ploua cu ordine de plată de la clienţi. Norii s-au risipit când s-a tras linie şi s-a constatat că ne-am descurcat onorabil, după cum arată acum laudele de pe flipchartul din birou:

Eh, şi ar mai fi a treia furtună prin care am trecut recent dar n-am să vă dau nici linkuri, nici detalii. Cum ar veni, mi-am servit botezul în blogosferă la nivel de certuri şi scandaluri. Cert e că intemperia a trecut la fel de repede cum apăruse şi soarele a răsărit şi pe aleea aia. Ba chiar am rămas cu un set de recomandări despre cum trebuie să discreditezi un blogger:

• Începe cu twitterul. Trimite două-trei update-uri mai mult sau mai puţin explicite despre cum ţi-a greşit bloggerul respectiv. Nu te feri să dai detalii care ar fi trebuit să rămână confidenţiale. Followerşii tăi vor fi încântaţi şi vor trimite mai departe informaţia.
• Continuă cu blogul. Scrie un articol detaliat despre problemă, condimentează-l cu frustrări şi elimină absolut orice context care ţi-ar putea disculpa victima. Nu uita să dai linkul pe twitter. Urmăreşte cu bucurie comentariile, limitându-ţi interventiile. Tu ai spus ce aveai de spus în articol.
• Daca nici aşa nu obţii satisfacţie maximă, închiriază un elicopter. Printează fluturaşi cu poza bloggerului, adresa blogului şi un mesaj cât mai explicit ca să te răcoreşti. Aruncă-le cu sete peste oraş. Cu grijă să nu cazi şi tu.
• Du-te în parc şi scrijeleşte-ţi oful pe scoarţa copacilor sau ia-ţi spray cu vopsea şi începe să decorezi zidurile oraşului.
• Cumpără airtime în timpul emisiunii lui Mircea Badea. În calupurile publicitare sau, mai eficient, într-un spot unic unde să-ţi expui problema. Se va găsi multă lume care să-ţi dea dreptate.
• În ultimă instanţă, ai oricând la îndemână forma supremă de a permanentiza un mesaj de ură. Gândeşte în avans. Tocmeşte un meşter sau o firmă specializată să-ţi imprime la căpătâi mesajul, apoi împuşcă-te. Vei rămâne cel care a avut ultimul cuvânt şi într-un final urmaşii te vor trece în manualele de istorie.

Să se înţeleagă bine, recomandările de mai sus le servesc sub formă de pamflet. Nu le luaţi prea în serios.

Nu de alta, dar mie mi-au trecut toate furtunile, sunt senină şi încă astept vara.

Citeste si...

1. Fructele vacantei de vara
2. De ziua lui nea Nicu vreau să uit de comunism
3. Purtand ceva rosu