In drumul meu spre casa, undeva intre intrarea in bloc si confortul propriului apartament, mi-e dat zilnic sa traversez un microunivers aparte. Unul care ma saluta in fiecare zi inainte sa inchid usa intre mine si lumea de afara.
Desi fiecare dintre vecinii mei are varii metode de a-si semnala prezenta si proximitatea (de departe cea mai eficienta metoda fiind sunetul propagat pe o variata gama decibelica si cu intonatii melodico-exclamative), microuniversul cladit la etajul 8 apeleaza fin la simtul meu olfactiv ca sa-mi ofere pulsul comunitatii en passant.
De obicei imbratisarea mirosurilor de la 8 ma surprinde inca de cand deschid usa de la lift. Atunci e momentul propice sa iau la cunostinta ce s-a mai intamplat la mine pe scara.
Cand vecina de la 2 camere gateste, mirosurile se revarsa cu mandrie pe scara blocurilor. Sute de fripturi si sarmale, clatite si omlete au fost anuntate cu mandrie trecatorilor de pe palier de-a lungul anilor. Insusi belsugul si bunastarea familiei, acea patrie mica, se revarsa de sub pragul usii purtand mai departe stindardul armoniei culinare ce se desfasoara in apartamentul de vizavi de lift.
Iar cand studenta de la garsoniera din stanga liftului are intalnire, palierul se imbiba in parfumuri fine, feminine. Zambesc intrand in casa si ii urez distractie placuta.
O sa credeti ca sunt ironica si ca de fapt incerc sa ma plang de agresari nazale. Nimic mai neadevarat. Am mai fost intrebata de vizitatorii care au dat nas in nas (la propriu) cu atmosfera de la etajul 8: “Nu te deranjeaza?” Adevarul e ca microuniversul nostru imi aduce aminte de Londra (n-am o explicatie logica pentru asta, ca in Londra nu mirosea a sarmale pe strada). Ma simt parte a unei comunitati selecte care isi comunica intr-un limbaj aparte starile de zi cu zi.
Microuniversul nostru olfactiv e uneori tulburat de arabii de la 4 camere care lasa capacul deschis la ghena, moment in care armonia olfactiva e vandalizata de miasmele celorlalte etaje care navalesc nestingherite din tubulatura menita a sta de-a pururi ermetic inchisa. Pe ei ii exclud din comunitate. Le-as bloca si simtul mirosului, daca as putea, pentru ca sunt nedemni si incapabili de a codifica semnalele pe care noi, restul, ni le trimitem pe calea holului comun.
Bineinteles ca si eu ma simt datoare sa eman ceva senzatii olfactive din cand in cand. Desi in circumstante normale (adica la orice alt etaj) as ramane inodora, la 8 ar fi nepoliticos sa nu raspund cu acelasi protocol. De-aia mai prajesc din cand in cand cate un ou ochi, mai fierb o supa, mai dau un puf de parfum in plus. Sa stie oamenii ca exist, ca n-am murit. Si ca nu tac asa, nesociabila.
Desi sincera sa fiu as prefera sa pun un odorizant pe usa pe post de mesagerie vocala.
Citeste si...
interesanta schimbare.parca erai in razboi cu toata comunitatea locala din bloc inclusiv cu vecinul din dreapta care creste caini
Partea asta cu mirosurile are… parfumul sau :)
Pot sa ma consider un norocos,stau la parter,prima usa pe dreapta,ajung imediat in micul meu birlog :) Nu am glume cu majoritatea vecinilor,doar ne salutam politicos :)