Politistii au voie sa traverseze pe unde vor ei, nu?

7 Flares 7 Flares ×

Dimineata, intersectia de la Autovit (Vitan cu Splaiul Unirii). Aglomeratie, haos, masini, trecatori, masini parcate aiurea blocand o banda de circulatie, masini parcate aiurea pe langa masinile parcate aiurea etc.

Depasesc o masina care se “defectase” – a se citi, zacea bine mersi pe avarii, labartata pe jumatate de banda 1 si jumatate de banda 2), strivesc o injuratura printre dinti (o, da, si femeile injura la volan, mai ales alea care se pricep sa conduca),  si franez la mustata inainte sa dau peste un politist tinerel, care traversa cu o punga de covrigi in mana, indreptandu-se spre sectia de politie din zona. Nobilul om al legii se uita mirat la mine, de parca eu trebuia sa ii anticipez prezenta pe carosabil, cu tot cu produsele de patiserie, si isi continua traseul spre trotuar.

In mod normal as lasa o asemenea scena sa se termine aici, dar sunt deja de o ora in traficul matinal bucurestean si simt cum mi se aduna dracisorii cand vad ca purtatorii de uniforma sunt primii la dat exemplu negativ de conduita rutiera. Trag pe dreapta, ii dau un claxon scurt si deschid geamul de la pasager:

– Scuze ca nu v-am vazut, ma uitam dupa indicatorul de trecere de pietoni, dar ma uitam degeaba, nu-l vad si pace.

– Iar eu ma uitam la culoarea camasii mele, in caz ca n-ati observat-o, imi raspunde intepat si in continuare mirat (de data asta, probabil, ca un muritor de rand din trafic indrazneste asemenea impertinente).

– Tocmai uniforma va responsabilizeaza sa traversati corect, semaforul e la maxim 50 de metri, ii zic.

– Domnisoara, eu am voie sa traversez pe unde vreau, in caz ca nu stiati! se enerveaza.

Ma uit la punga din mana lui. Posibil sa fie gogosi inauntru, pe clasicul stereotip.

– Numai cand sunteti in exercitiul functiunii, ii zic, si in situatii speciale: urgente, misiuni…

Isi da ochii peste cap ca o diva agasata si pleaca, probabil i se raceau gogosile pe care le mi le servea mie. Cele din punga pareau bine impachetate, cat sa reziste unei traversari pe la trecere, ca intr-o zi ploioasa de toamna timpurie.

shutterstock_107698130

Foto: Shutterstock

Stiu ca in ultima vreme am inceput sa le plangem de mila politistilor: ca nu se impun, ca sunt in deficit de personal, ca lucreaza in conditii proaste, pe salarii mici etc. Dar exista si uscaturi de-astea, atat mari, flagrante, cat si mai mititele – crengute mici si uscate in padurea (sau jungla) in care traim. Exista si situatii in care politistii muncesc doar ca sa curete strazile de trafic si sa netezeasca poteca pentru mai-mari si uita ca sunt in slujba cetateanului de rand, ba chiar ar trebui sa fie un model pentru el.

Si totusi, amaraciunea si neputinta unei asemenea clipe a ramas cu mine. Si gandul ca, uneori, camasile albastre sunt patate cu ego si dezonoare.

7 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 7 7 Flares ×

7 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 7 7 Flares ×
Read previous post:
Paradoxul downshiftingului

De cand am citit cartea asta, m-am vindecat de hoarding. Ma mai apuca din cand in cand tentatia sa stochez...

Close