Traiesc in tara lui Tepes Voda

Nu stiu altii cum sunt, dar eu posed o imunitate innascuta la acte de furt, chiar daca uneori ma expun prea mult riscului de a fi victima unor sterpeliri mai mult sau mai putin nevinovate. N-am o explicatie pentru chestia asta, dar pur si simplu am fost nzestrata de la natura cu un scut antifurt nevazut care ma face sa depasesc cu bine asemenea situatii. Si le creez, nu gluma…

• acum cativa ani, in aceeasi zi in care mi-am cumparat un Tico pe care l-am condus cu placere cativa ani, l-am lasat in parcarea de la bloc incuiat dar cu geamul soferului complet coborat in parcare, peste noapte. Dimineata am crezut ca mi-a spart cineva geamul pana mi-am dat seama de gafa. Nimeni nu s-a atins de el
• acelasi Tico se descuia cu rigla, chestie pe care am facut-o de cateva ori cand mi-am incuiat cheile inauntru. In afara de mine, insa, n-a facut nimeni chestia asta.
• mai nou, Fabia este lasata frecvent descuiata in parcare, cu fateta CD-playerului lasata in bord drept tentatie, uneori si cu mobilul pe scaunul din dreapta.
• o singura data mi-a fost furat portofelul din geanta in autobuzul 101, pe cand eram studenta si plecam din Regie spre Gara de Nord. Aveam doar banii de tren si actele in el. Biletul de tren mi-a fost platit de un nene cumsecade care m-a auzit vorbind la telefon cu ai mei si care a insistat sa ma ajute pentru ca ii aminteam de fiica-sa, pe care urma sa nu o mai vada vreun an pentru ca pleca la munca in Germania. Nici n-a vrut sa imi lase adresa din Romania ca sa ii trimit banii inapoi – asa ca ii multumesc acum. Actele mi-au fost returnate o luna mai tarziu de un bucurestean care a sunat la informatii Romtelecom in Braila, a discutat cu ai mei, a luat numarul meu de mobil si m-a cautat ca sa mi le dea inapoi. Ditamai investigatia elaborata ca buletinul, permisul si carnetul de student sa se intoarca la mine!
• mi-am pierdut frecvent cheile prin discoteci, cluburi, terase. De fiecare data le-am gasit sau mi-au fost inapoiate de diversi.
• am lasat usa deschisa la apartament intr-o seara cand am plecat de acasa si am uitat sa incui. Nu intrase nimeni.
• am umblat frecvent cu sume mari cash la mine (banii pentru casa, pentru masina, suma incasata de la asigurari in urma accidentului de asta toamna). Nici pomeneala de povestile pe care le auzi pe la stiri cand oamenii isi pierd economiile de-o viata intr-o secunda.
• cumparatorul care urma sa-si achite cumparaturile dupa mine alerga prin Auchan sa ma gaseasca pentru a-mi da  inapoi cardul pe care mi-l uitasem senina la casa dupa ce platisem.

Ce-i drept, am impresia ca imi creez singura karma asta pozitiva, pe principiul “what goes around comes around”. Niciodata n-am profitat de zapaceala altora pentru a-mi crea un castig.

• intr-un restaurant din Bucuresti am gasit un smartphone Nokia pe un scaun, la masa la care ma asezasem. In loc sa-l inchid si sa o sterg englezeste, multumind cerurilor pentru cadoul nesperat, m-am apucat sa fac investigatii pentru a gasi posesorul, de fapt posesoarea. L-am sunat pe iubitul ei (identificat prin mesajele siropoase din inbox, hihi!) si am asteptat sa se intoarca femeia sa-si recupereze telefonul.
• la o casa de schimb valutar era o tanti foarte obosita care mi-a schimbat 100 de euro pe 400 si ceva de lei… plus 100 de euro. In loc sa zic mersi i-am dat inapoi valuta ca sa nu i-o retraga patronul din salariu. Mi-a multumit socata si de atunci cred ca numara de trei ori banii pe care ii da clientilor.

So, people, karma pozitiva ti-o creezi, nu e chiar pe de-a moaca asa cum afirmam la inceput. Oi fi fost nascuta cu ceva abilitati de a fenta furtisagurile si pierderile, dar dau si mai departe acelasi lucru. Daca toti am proceda asa, am trai in tara lui Tepes Voda, iar calupul de stiri de la ora 5 s-ar diminua consistent. Nu?

Citeste si...

1. Din nou in tara lui Tepes Voda
2. Aoleu, trăiesc o telenovelă!
3. Atentie la pericolele ce pandesc din asfalt