Io pe astia i-am identificat:
Franatorul de profesie: viata in spatele lui este un continuu spectacol de lumini. Stopurile de frana clipesc si clipocesc la tot pasul, chiar daca aparent masina se afla in deplasare. Omul si-a dezvoltat probabil un al treilea picior pe care il tine pe frana, doar asa se considera in siguranta pe sosea. Probabil si frana de mana e destul de solicitata in orice moment. Desi nu e deranjant in sine, e totusi iritant si vrei sa scapi de el. E. ca. si. cand. eu. as. scrie. doar. asa. tot. timpul. Omule, mai lasa frana si condu!
La polul opus se afla tragatorul de volan. Nu are deloc pedala de frane, doar viraje. Tragatorul de volan a plecat de acasa cu un pariu facut cu sine insusi: ca azi nu masina lui nu va stationa deloc. Si asta pentru ca sofatul lui e atat de fabulos incat nu merita sa fie stricat prin canoanele si convenientele regulilor de circulatie. Pe tragator il vezi aparand la un moment dat in retrovizoare, dupa aia trecand pe langa tine si disparand intr-un nor de slalomuri care il tin in miscare. Visul lui umed e sa se inventeze un birou in sistem drive-in, ca sa vina la job fara a fi nevoit sa se opreasca din mers.
Provincialul: il vezi pe marile artere ale Bucurestiului, dezorientat sau timorat, circuland mult sub viteza legala. Se incadreaza pe banda de stanga cand de fapt el vrea sa mearga inainte, opreste in mijlocul strazii sa intrebe cum ajunge in Alexandria sau oriunde altundeva. E ca si cand la ei in oras sunt alte reguli de circulatie, altfel de indicatoare sau de marcaje. Cei mai rai sunt provincialii din jurul bucurestiului: Prahova, Arges, Teleorman. Ei cred ca proximitatea geografica ii face cunoscatori ai Capitalei si se vor enerva daca sunt admonestati pentru halul in care blocheaza traficul. Paradoxal, desi sunt deja cu masina, multi provinciali vor intreba cum ajung la Gara de Nord, ceea ce in sine ii cam descalifica drept soferi.
Parcatorul perfectionist: pentru el mersul cu masina e lucrul ala plicticos dintre doua parcari. Iese dintr-o parcare in fata ta, il lasi crezand ca se va inscrie in trafic. Teapa, deoarece parcatorul profesionist va rula fin cu 10 km/h cautand alt loc de parcare, potrivit gusturilor lui. El cauta de fapt acel taram de vis unde nu sunt borduri, nici tigani care sa incaseze “taxa de protectie” pentru masina lui, nici tencuiala sau firimituri care cad de la blocurile din jur. Parcatorul perfectionist e in eterna cautare a unei lumi mai bune. Negasind-o, te va exaspera si pe tine si pe multi altii, pentru ca face banda 1 de necirculat.
Parcatoarea (cunoscuta si drept femeia-dop): pune stop traficului pe orice strada, in orice mod s-ar decide sa parcheze. Se pierde repede, dar se misca incet. Ea crede ca sansele sa-i iasa o parcare impecabila vor creste cu cat masina va fi manevrata mai lent. Practic, n-ai nevoie de alte abilitati ca sa parchezi, doar sa tragi incet-incetisor de volan si masina intra perfect! Intre timp se inroseste la fata, se enerveaza la admonestari, e dreptul ei sa parcheze. Niciun sofer nu o ajuta, nimeni nu ii face loc, viata e grea. De obicei e asistata de pensionari care gesticuleaza haotic, ghidand-o din superficiala lor intelegere a sofatului si a parcatului. Nu prea stie cum sa raspunda la intrebarea “Da’ de ce nu conduci Tico, fa?”
Agresivul: daca te vede ca dai semnal sa intri pe banda lui, accelereaza, apoi iti da flashuri ca i-ai taiat, vezi Doamne, fata. Isi va petrece urmatorii kilometri incercand sa te faca sa platesti pentru fapta ta si sa-ti bagi mintile in cap, data viitoare sa nu mai iesi de pe banda indiferent in ce directie ai nevoie sa te misti. Avand in vedere ca esti un idiot care trebuie pedepsit s-ar putea sa iti iei si niste degete de mijloc, ceva injuraturi sau, daca indraznesti sa ii raspunzi, chiar sa coboare la tine. Ceea ce nu e prea grozav pentru ca tine bata de baseball langa scaun – “pentru protectie”, zice el, dar de fapt e pentru asemenea scenarii in care se ambaleaza foarte intens. E un fel de troll al traficului rutier pentru ca fabrica usor obsesii.
Basca sau, in functie de sex, Coafura. Este intalnita pe Dacia berlina veche, respectiv pe orice masina care se adreseaza, prin dimensiuni, culori sau performante, femeilor: Peugeot 206, Nissan Micra, Ford Ka etc. Din spate sau din lateral nu vezi decat o basca sau un par tapat de femeie si te prinzi ca n-ai cu cine. Basca se va uita DOAR in fata, va merge cu 40 la ora pe banda de viteza indiferent de trafic sau de strada. fie ploaie, vant, soare, coafura rezista, vorba reclamei. Basca e imperturbabila. “Sa ma depaseasca!” e argumentul principal din spatele ploii de injuraturi.
Soferul perfect: suntem doar doi, eu si cu tine. Pe principiul “oricine merge mai repede ca tine e un maniac, oricine merge mai incet e un idiot”, eu si cu tine stabilim etalonul de perfectiune rutiera in Bucuresti. Fara noi pe post de fini observatori orasul s-ar zbate intr-un haos generalizat. Ar trebui sa ne lase doar pe noi pe strada si sa ia autobuzul. Sau, ca sa fie inlaturati de pe sosele definitiv, ar trebui sa se bage direct la metrou.
Voi ce tipuri de soferi bucuresteni cunoasteti? :)
Citeste si...
eu zic ca sunt toti cu basca :)
îs aceleași tipuri de șoferi peste tot. cu mici excepții de nuanță.
ar merita făcut un compendiu cu specii și subspecii :) – „taxonomia șoferilor” :))
eu unde ma incadrez?
coafuraaaaa :D
Eu sunt sofer … din Prahova (Campina). Din 2001 n-am avut niciun accident (m-a ajutat Dumnezeu, multumesc) si nici ca sofer “provincial” nu ma caracterizez.
De 2 ani m-am mutat in Bucuresti si recunosc. Ador traficul de aici. Il detest pe cel din Ploiesti.
Aici cand semnalizezi exista cineva care te lasa sa te incadrezi pe banda lui, ba chiar iti face si semn din cand in cand sa te bagi. Si ar fi bine sa te bagi. Ii multumesti respectuos cu semnal si iti continui drumul.
Da, uneori ma mai incurc, nu cunosc chiar toate stradutele din Bucuresti, insa nu opresc pe mijlocul bulevardului sa intreb un pieton de pe trotuar.
In Ploiesti se conduce jalnic, probabil ca unii stiu deja. Campina e mica, parca m-as plimba prin parcare, asa ca nu compar.
Insa in Bucuresti exista in afara problemei strazilor, una si mai importanta: pilotii. Acei agresivi care incalca pe buna cunoastere putinele reguli de circulatie. Sau poate chiar nu le stie pe toate.
In afara de viteza legala (pe care recunosc, o incalc si eu destul de des chiar pe buna cunostinta – multumescu-ti tie, detectorule!) se pare ca acesti “piloti” nu mai tin cont nici de rosul de la semafor, nici de benzile duble continue, nici de pietonii de pe trecerile dedicate lor.
Intr-o seara mergeam “la relaxare” pe Magheru (in jur de 23.30). Liniste totala vreo 2 minute, cand … deodata vin din spate “pilotii”. Masini tunate, zumzet de tabla vibrand de la subwoofere (fac pariu ca multi habar n-au ce implica toate astea, cu toate ca le vor pe cele mai …) si in incheiere si “un motor” … i-am vazut deja in fata, cand la propriu nu mai aveam timp nici sa clipesc … un jeepan mi-a pus brusc o frana in fata noroc cu abs-ul si cu pneurile noi … la care motorul mai avea putin si se urca pe mine. In cateva secunde pilotii si-au continuat traseul spre Romana – Universitate.
Ma uitam sincer dupa masina de politie care imi daduse avertisment pentru centura in urma cu vreo 2 zile. Culmea: nu mai era. In schimb, la Unirii, ghici ce? Ma opreste nea’ politaiu’ cu fiola … suflu si degeaba. Nu se “inverzea”. Ma lua si la misto. Il intreb de ce pe Magheru nu e nimeni tocmai acum, cand se dau “pilotii” si primesc un raspuns stupid: “Pai degeaba punem noi radarul, ca atunci toti or sa mearga incet”.
In aceeasi noapte: Intersectie Gheorghe Sincai – Splai. Stateam la semaforul dinspre Nerva Traian pe banda dreapta. Pe banda stanga era un taximetrist. Intre noi, liber. La un mom dat … ma orbeste ceva din fata si simt cum trece un vuiet printre mine si taximetrist. Din sens opus. Ma uit in spate. Surpriza: un bolid inalt, negru. Taximetristul se uita la mine, eu la taximetrist
“Nu le stiU pe toate” .. tastatura …
Pingback: lordMiTnIck
Pingback: avemblog.net
Sa stii ca s-ar putea sa existe alte “reguli de circulatie” in alte parti ale tarii…..
Pingback: Bune de citit: 30 august – 5 septembrie | Dojo Blog