Cateodata, in ierarhia unei intreprinderi (a se citi multinationala de mare succes si dezvoltare multilaterala pana peste poate) mai gasim si dume. In limbaj stiintific se cheama erori de recrutare / promovare, desi nici ele si nici factorii de decizie de la angajare n-ar recunoaste asemenea erori, darmite sa le si corecteze. Tipologiile deviatiilor trofice din universul profesional sunt multe si diverse, dar azi vorbim de una singura: sefa isterica.
Cumva, pe merite sau prin apanajul unei limbi catifelate, a ajuns in fruntea unei turmulite de executanti intr-un colt de multinationala si se considera autoritatea absoluta pe patratica ei de plantatie. Asta in fata inferiorilor ierarhic, pentru ca in fata managerilor mai mari si mai impozanti se recunoaste a fi doar o veriga in plus, un tampon in calea presiunilor care curg in cascada. De sus in jos. Fiindca nu poate face fata acestor presiuni, le preia frumos si le da mai departe subalternilor. Mai adauga si de la ea, ca tocmai i s-a imbolnavit catelul / s-a certat cu boyfriendul / a venit scadenta ratei cum nu se poate mai prost, dupa o tura de cumparaturi prin Mall / s-a ingrasat 500 de grame / i s-a rupt o unghie / au murit personajele din serialul preferat etc.
Ei, in aceste accese de istericala remarcam mai multe etape, usor de identificat mai ales in birourile tip open space, concept la moda cu ajutorul caruia trebuie sa suporti basinile (uneori la propriu) a 30 de semi-cunoscuti cu care petreci 9 ore pe zi, stiind astfel in orice moment ce si cat mananca la pranz, cu ce membri ai familiei se cearta la telefon, cat de des se spala sau ce muzica prefera sa asculte la speakerele de inalta fidelitate ale calculatorului.
Prima treapta a isteriei sefei e trantitul. Tranteste mouseul de mousepad sau direct de birou cand e ravasita de tainele Excelului, telefonul in furca daca o enerveaza boyfriendul sau clientul, degetele incarcate de gablontzuri pe tastatura cand cineva o contrazice pe messenger, caietul cu care tocmai a venit din sedinta pe birou daca seful al mare a admonestat-o, geanta pe jos daca traficul a fost aglomerat la sosire sau a mai reusit o data sa zgarie masinuta luata pe credit. Da, pe creditul ala pe care acum, fiind o lume cruda, trebuie sa-l achite sub forma de rate lunare. In principiu, isteria e foarte mult legata de cum a dormit si pe care parte a patului s-a trezit. Subalternii ciulesc urechile sau se apropie timid, incercand un salut sau un compliment (a se citi pupic dulce-aromat-posterior), in timp ce barometrul individual inregistreaza gravitatea momentului. Aici, in general, fiecare e pe cont propriu.
Urmeaza vocea. Se prea poate ca unul din criteriile de promovare sa fie capacitatea torsala (termen care combina armonios toracic si dorsal). Tonalitatea poate scadea sau creste in functie de mai multe variabile, dar de obicei creste usor si scade greu. Sefa isterica e obisnuita sa isi trambiteze victorii, frustrari, indicatii si ordine in open space, sa puna la punct un inferior de-ala ierarhic care nu intelege, domle, sa isi comunice dorintele, visele si sperantele colegei de la distanta de cincisprezece birouri si sa isi sublinieze in orice fel autoritatea printr-un decibel in plus.
Bineinteles, tonalitatea mailurilor trimise echipei trebuie sa urmeze acelasi trend. Sefa isterica are probabil o tastatura speciala care ii permite sa scrie direct cu bold sau caps lock, pe principiul ca destinatarii mailului nu vor fi niciodata capabili sa inteleaga un mesaj daca il formulezi simplu si la obiect. Din vocabularul de care abuzeaza lidera fac parte (si sunt folositi pana la epuizare) termeni ca: IMPORTANT! AZI! URGENT! FOARTE! TOTI! ASAP! precum si multa punctuatie exclamativa care ii subliniaza, ai ghicit, autoritatea. Cu cat sarcina transmisa prin email e mai aproape de deadline, cu atat mai multe variatiuni stilistice vei gasi in scriitura sefei care a descoperit astfel o modalitate de a compensa propria incapacitate de a trimite un task in timp util. Se prea poate ca tu, subalternul care se vede nevoit sa isi divida atentia zecilor de mailuri din inbox, sa nu remarci din prima tonul specific prin care aterizeaza de sus gainatul virtual pe care ti-l primesti in crestet. Ei bine, fa un test: dedica-i un folder separat in care sa muti toate mailurile ei si ia-le la rand. Vei descoperi imediat savoarea de a fi tratat ca un exemplar cu IQ subunitar care are nevoie de litere la fel de mari si groase ca si organul care ii lipseste ei cronic.
Ultima si suprema forma de istericala este, fara doar si poate, discutia intre patru ochi. Termenul este folosit cu indulgenta si se poate inlocui cu “discursul intre patru ochi”, atunci cand gestica, tipetele si alarmele trase in scris nu mai functioneaza. Sefa isterica se va pregati indelung pentru interactiunea direct umana, va consulta dexonline.ro si alte resurse pentru a-si imbogati gama de sinonime si expresii echivalente cu: asculta-ma / eu stiu mai bine / stai sa iti explic / da, dar / iti zic pentru ultima oara / adu-mi si mie o cafea, te rog. Intalnirea se va desfasura discret, intr-o sala de sedinte atasata biroului open space dar cu peretii suficient de subtiri incat restul echipei sa auda lectia pe care si-o serveste recalcitrantul. Inceputul si finalul discutiei se vor puncta prin trantitul usii iar pe parcurs se vor presara interludii de vorbit la telefon, pardon la BlackBerry (termenul de telefon este atat de last year!) cu boyfriendul, mama sau catelul.
Sefa isterica e de fapt corporatista pitzi, urcata un pic pe fuselajul ierarhiei din corporatie. Incercand sa-si adapteze incompetenta la cerintele businessului (a se citi: ale managerilor aflati pe treapta imediat urmatoare, de la care vine flegma cu presiune) a invatat sa foloseasca termeni grei: feedback, KPI, target, escalare, cascadare, task, reporting, career development, Excel. Vocabularul astfel imbunatatit o ajuta sa delege mai bine si mai raspicat propriile responsabilitati inferiorilor ierarhici. Asa poate si ea sa dea bine la treptuta urmatoare, salivand la anticiparea zilei cand va ocupa un scaun al carui sezut permite mai bine accesul limbilor executante…
Citeste si...
A fost ceva de citit da cultural am inteles Daca TIPA , Tranteste etc sa ma dau din calea ei ( bun post raluca ).
Bine punctat. Sunt de luat in seama si sefii care vin cu taskuri URGENTE, da? in ultimul sfert de ora de stat la birou si incep cu “Ce-ai facut cu aia?”
Ai uitat, sau poate nu, sa amintesti de teoria persecutiei, foarte des intalnita la specimenul prezentat. “Tot eu trebuie sa le descurc”, ” Ce v-ati face fara mine”, “Am atatea de facut” si altele genu.
corect pana la ultima virgula ;) bun post de luat aminte
aha parca ai descris atmosfera creata de shefu/shefa de la o firma unde am lucrat 2 ani de zile … dar mi-a prins bine ca acuma sunt imun la astfel de shefi … ei se enerveaza si eu zambesc :))))
ahahaha, tare, fiind colega de suferinta, te inteleg mult prea bine…fara nici o legatura cu sefa isterica, mie imi place foarte tare formularea “trend ascendent”, care se foloseste pe la intalnelile noastre :)))
Raluca, ti-ai adus aminte de cineva anume???
:)))
Laurentiu, de tine in niciun caz, stai linistit:))
Acesta este un foarte bun rezumat al situatiilor zilnice cu care se confrunta orice om ce lucreaza “la gramada” cu “gramada” in oricare dintre companiile multigalactice. Trebuie sa fac o mica sesizare, insa, apropos de postul lui Boghi. Aici nu prea se aplica teoria persecutiei deoarece apare altceva numit Falsele Laude, care este o marca inregistrata si care variaza de la companie la companie. Trebuie sa ne gandim ca pe cat de abundenta este folosirea teoriei persecutiei, falsele laude sunt, de asemenea, un ghimpe in coastele/creierul/ficatii “angajatului model”. Expresii precum “sunteti cei mai buni/tari/super” ” am incredere in voi” sau “oricum sunteti niste destepti si frumosi” se pot traduce ca si: “sunteti cei mai idioti/incompetenti/lenesi”,”o sa fac infarct cand ma intorc” respectiv “sunteti niste prosti si handicapati cu licenta”. Imi place foarte mult post-ul si abia astept sa mai citesc sarcasm si ironie. Sunt un fan! :D Pup
Păi, na, Principiul lui Peter este al naibii de valabil şi în ziua de azi :)
Laurentiu daca isi aducea aminte era mai grav se ” face ” ca nu are legatura cu povestea ;))
Mai trebuia un singur caz tratat: toate cele de mai sus in zilele cand e pe ciclu. Atunci sa te tii. O intreaga echipa de rugby cu tot cu rezerve nu o poate imblanzi.
ai uitat “chasing” :) bun post.
Woaaau , nu era mai usor sa-ti dai demisia ??? :))
De ce as face asta? Nu e vorba de jobul meu / demisia mea. Asemenea exemplare pot fi gasite oriunde: si la fostul, si la viitorul job. Daca as pleca de la locul de munca ar fi pentru un cumul de motive, 99% personale si doar 1% determinate de ceilalti.
Prea ai scris cu naduf . Nu poate fi pura fictiune .
In alta ordine de idei ai dreptate , exemplarul este foarte raspandit . Il gasesti nu numai la job . Te lovesti de el in colaborari , in institutii, uneori in familie …
A fi sef/a nu e chiar asa usor. Daca esti sef bun, angajatii te iau de fraier. Daca esti sef rau, angajatii te injura. Daca esti sef/a isteric/a apari pe blog la Raluxa. Deci nu fiti sefi:D
Si cum a decurs discutia intre 4 ochi?:D
Nu era vorba de mine…
Pingback: Seful perfect? | Blogu` Lu` Sorin
Nu Raluca ideea era ca toate tipurile de sefi sunt luati de : A fi sef/a nu e chiar asa usor. Daca esti sef bun, angajatii te iau de fraier. Daca esti sef rau, angajatii te injura. Daca esti sef/a isteric/a apari pe blog la Raluxa. Deci nu fiti sefi:D dupa cum a zis domnul Sorin ..
Imi musc limba, ma lovesc singur cu punmu’ in ficat…ma doare…probabil de la bautura mi se trage…sunt un om chinuit. liderii adevarati fac „l e a d e r s h i p” si nu sufera de “shefisme tip balcano-multinational-sclavagist”. Dar asta lipseste cu desavarsire din cultura noastra.Noi recunoastem 3 tipologii de sefi: seful comunist adica tovarasul secretar/ inginer/ maistru sau seful post-decembrist sub forma tigano-manelizata de tipul “hai sefule sa-ti dau un casetofon” unde omul nostru se intoarce,ca doar l-a strigat si pe el cineva “sefule”. Cea mai periculoasa versiune de lider inventata de societatea noastra este “micul muc” sau “mini seful de palier”.El nu are o utilitate reala in cadrul organizatiei iar semi-pozitia lui a fost inventata special pentru a latra “un nivel mai sus sau mai jos” ce fac/ce trebuie sa faca “animalutele” de prin “biro”.El nu gandeste prea mult de unul singur si nici nu are capacitatea de a lua o decizie de unul singur. Animalutele fara prea multa minte vor si ele sa ajunga macar “un muc mai mic” in cadrul organizatiei si din acest motiv se straduiesc sa “spuna la doamna” tot ce se intampla cu lux de amanunte.In general sefii sunt racolati din cadrul companiei sau din randul celor care vor sa ajunga “un muc mai mic”.Acestia se imbata cu “puterea” nemarginta de “a pupa in cur” mai sus sau de “a se pisa pe tine” mai jos si uita de unde au plecat in fix 3,5 zile de la numirea in functie (conform unor studii efectuate de cercetatorii americani).Eu ma lovesc zilnic de postia lor abominabila/ repugnanta/ infioratoare/ etc.De obicei femeile sunt mult mai predispuse la crizele de “sefie peste tarla” – acest lucru este datorat maladiei LAP (lipsa acuta de pula) sau in cazurile grave LTP (lipsa totala de pula) + alte complicatii. Iata doar cateva exemple demne de blogosfera: statutul ei social, de care isi imagineaza ca se bucura, lipsa de bun simt si respect, frustrarile personale defulate in mod sistematic (dar aleatoriu) pe subalternii nebanuitori, sedintele inutile/ otioase/ redundante in care nu exista un subiect real, combinatia de “parere exagerat de buna despre sine” si “sindrom premenstrual cronic” – lista ar putea continua la nesfarsit…
“adevarul-adevarat este exact asa cum arata,o sa murim toti de sete inconjurati de apa sarata”
Pingback: Post scriptum la articolul cu şefa isterică | raluxa's blog
Pingback: 2009, un an bun | raluxa's blog
Pingback: Pupincuristul sef | raluxa's blog