Dupa ce in decembrie mi-am platit toate taxele si impozitele, ca un bun si constiincios cetatean, lasand in poala statului roman ceea ce poate usor echivala cu un salariu bunicel, iata ca luna ianuarie vine cu o noua japca, pe care ma chinui sa o inteleg si care ma revolta nespus.
Maine ma duc la notar pentru o tranzactie imobiliara, si anume vanzarea garsonierei. Deh, toti evoluam si tindem spre mai bine, iar pentru mine acest “mai bine” inseamna un apartament mai mare, intr-un climat ceva mai linistit, “rezidential” cum se spune. Inca nu l-am gasit (despre jungla imobiliara, ceva mai tarziu).
Ei bine, pentru aceasta vanzare trebuie sa vin cu o suma considerabila de acasa, suma datorata statului roman sub forma de impozit pe venit. Ca sa va faceti o idee despre suma, va zic doar ca e dublu fata de taxele notariale pe care le achita cumparatorul, cel care e de obicei compatimit pentru ca suporta socul financiar al acestei tranzactii. Ei bine eu, vanzatorul, trebuie sa dau de doua ori mai mult din buzunar pentru a satisface foamea de bani a statului roman, acest ghiortan nesatul care ne responsabilizeaza financiar pana si in cele mai absurde situatii.
De ce “impozit pe venit”? Eu inteleg prin venit niste bani noi – ori eu aveam deja proprietatea asta, care era impozitata corespunzator. Cu alte cuvinte, statul isi lua aldamasul pentru ca eu stateam in casa mea, pe care am cumparat-o cu banii mei. Dar venit e cand iti vin banii de undeva, cand ii produci tu, nu cand convertesti ceva ce detii deja – si anume un bun imobiliar in lichiditati. E ca si cand ai schimba 5000 de euro in lei si atunci statul ti-ar lua impozit pentru ca hei, ti-au intrat niste lei in cont.
Partea si mai frumoasa e ca eu vand prin credit si banca imi vireaza banii in termen de 5-7 zile, pe cand statul roman isi vrea banii pe loc, la notar. Si uite asa trebuie sa vin eu cu aproape o mie de euro de acasa pentru a putea fi indreptatita la aceasta tranzactie. Sa nu mai zic ca aceiasi bani vor mai fi impozitati inca o data cand imi cumpar noul apartament, ca fiind venitul viitorului vanzator. Si tot asa, statul impoziteaza la nesfarsit niste sume de altfel cat se poate de fixe.
Romania, tara unde trebuie sa vii cu bani de acasa pentru a putea sa-ti vinzi proprietatea. Huo, jepcarilor! Incep sa inteleg de ce oamenii ies in strada, sufocati de nesimtirea cu care statul asta le baga mana in buzunar si cotul in gat.
PS: masina mea e din 2006 iar taxa auto recent implementata mi-a saltat instantaneu 900 de euro din pretul ei la o eventuala vanzare, desi e cat se poate de inmatriculata si cu toate taxele la zi. Dap, includ si suma asta la “costul vietii in Romania”, tara unde saracia se plateste scump.
Citeste si...
Bine ca nu ai divortat, sa vezi atunci ce bani isi ia statul pe taxe notariale pe partaj. Meanwhile, eu imi caut apartament in Cipru sau in Malta, sunt mai ieftine decat in Bucuresti/Cluj/Timisoara
Cat de exotic:)…
bine ca NU am divortzat :)))
tudor, in cipru e sorumea :) daca vrei consultanta :)
Sunt sigur ca atunci cand cei ce ne promit acum raiul pe pamant vor veni la guvernare, ne vom trezi cu biruri si mai mari. Bani nu sunt iar din ce vad eu in situatia internationala treaba se impute si mai mult. Maine poimaine va trebui sa platim si daca traversam strada… Indiferent cat de rau o vom duce noi, ei tot bine vor trai.
Pingback: Ultimele 30 de zile intr-o casa care nu imi mai apartine | raluxa.com
da Cristian, corect, nu avem pe cine pune in loc, mai bine sa ramana tot ei. dap.