Duminica se gateste la domiciliu.

Baiatul Dragut: “Poti sa incepi tu si vin si eu intr-un minut!”

Eu: “Asa o sa-ti zic si eu cand o sa fie vorba sa facem sex.”

Note to myself: cum stii că eşti prea ocupată în timpul săptămânii? Când postezi fotografiile din weekend miercurea.

Da, am fost la Constanţa să văd marea ultima dată pe anul ăsta. Cam aşa sunt eu, când toată lumea se înghesuie spre munte pentru că e o destinaţie “de sezon”, îmi place să mă îndrept în direcţia opusă. Şi nu mi-a părut deloc rău, a fost o vreme superbă şi o mare asemenea. Read more…

Bobby Voicu a anuntat pe blogul personal organizarea celui de-al doilea BlogTrip (de unde bineinteles ca nu puteam lipsi), asa ca vreau sa va aduc aminte si aici ca puteti participa la concursul defasurat pentru a ocupa unul din cele 4 locuri in echipa care va fi in Suceava intre 20 si 22 noiembrie, la workshopul de blogging, distractie, vizitat obiectivele interesante de pe drum si poate chiar o sesiune de votare la intoarcere, ca tot e duminica alegerilor.

Si ca sa ne completam echipa, cei patru sponsori, Mercedes Benz, Microsoft, Paralela 45 si GreenPixel au propus cate o tema de concurs si fiecare va juriza articolele scrise pe tema respectiva, urmand a fi desemnati cei patru castigatori ai locurilor din echipa BlogTrip. Se asigura transportul Bucuresti-Suceava si retur, precum si cazarea in frumoasa urbe moldoveneasca:)

Daca sunteti deja membri FTW.ro, puteti sa va alegeti unul din urmatoarele subiecte, sa scrieti un articol pe tema respectiva si sa ii lasati lui Bobby un comentariu cu linkul catre articolul respectiv:

1. GreenPixel: Descrieti cititorul specific al blogului vostru (cum credeti ca arata, care sunt caracteristicile, modul de comportament etc.).

2. Mercedes-Benz: Inchipuie-ti ca esti un dealer de masini (o persoana de la Sales) si trebuie sa vinzi un Mercedes-Benz Viano unui client. Povesteste tot procesul de vanzare.

3. Microsoft: 8 ore cu Internet Explorer 8. Povestiti experienta voastra cu IE8, dupa ce l-ati downloadat si l-ati folosit timp de 8 ore. Ce v-a placut, ce nu etc.

4. Paralela45: sugestii de imbunatatie a continutului blogului de turism proaspat lansat (fiti foarte atenti la tema, nu discut de design). Ce ati vedea voi scris pe un astfel de blog (de turism), ce v-ar indemna sa il cititi etc. Minim 4-5 sugestii.

Termen limita: miercuri, 11 noiembrie, 2009, ora 14:00. Castigatorul va fi anuntat sambata, 14 noiembrie.

Si ca sa va lamuriti cu ce se mananca BlogTrip, iata cum ne-am distrat asta vara. De-aia am scris “intro” in titlu. Ca o sa mai fie destule de povestit pe tema asta:)

Am plecat azi de la birou coborând pe scări, pentru că se anunţase o mică pană de curent în clădire şi, cum n-am rămas niciodată blocată în lift, am zis că nu e cazul să încep cu o şedere prelungită în clădire în afara orelor de program. Pe casa scărilor mă întâlnesc cu o tipă, cel mai probabil colegă. N-o mai văzusem niciodată până atunci (deh, multinaţionala înghesuie ceva oameni). Facem cunoştinţă, aflu că o cheamă Ingrid şi dau să îmi văd de viaţa mea, când tipa mă opreşte pe la etajul unu: “Uite, ăştia de la mine din departament se adună mâine seară la o petrecere de Halloween în clubul X, vrei să vii?” “Mulţumesc de invitaţie, Ingrid, dar am deja planuri de Halloween”.

După aia, în maşină, mă gândeam “What the fuck? Planuri de Halloween??”  Pe bune, avem planuri de Crăciun, Revelion, vacanţe, zile de naştere, mai nou şi de Valentine’s Day. Am importat cu succes încă o sărbătoare americană? Nepoţelul meu de nici 4 ani a avut serbare de Halloween la grădiniţă. S-a îmbrăcat în Superman, iar costumaţia a costat în jur de vreun milion de lei vechi. În micul magazin de unde mi-am luat costumul pentru party era puhoi de cumpărători, iar vânzătoarea se văita că niciodată n-a fost atâta abundenţă de lume şi că nu fac faţă vânzărilor, din punct de vedere al stocurilor, al spaţiului şi al personalului. Vreo patru pitzipoance se înghesuiau în cabina de probă, admirându-şi formele în costume de french maid, asistentă medicală, catwoman sau crăciuniţă. Nu exista niciun produs mai ieftin de un milion jumate iar rafturile erau aproape golite.

Halloweenul de anul ăsta e mai puternic decât oricând. E trendy. E juicy. E happening. Îmi şi imaginez pensionarii de prin garsonierele de la periferia Bucureştiului scobind dovlecii pentru a-i pune la geam cu o lumânare înăuntru.

Că mai rămâne şi miezul de-o plăcintă, asta e cu totul altă poveste.

Rămăsesem datoare cu detalii post-Dubova aşa că după un drum de 7 ore şi un somn de 40 de ore mi-am regăsit şi eu finalmente blogul.

Dubova este un sătuc de pe defileul Dunării la care trebuie să ai veleităţi de detectiv ca să ajungi fără GPS, deoarece de pe şoseaua care leagă Drobeta Turnu Severin de Caransebes nu există niciun indicator şi poţi să mergi liniştit înainte după Orşova până constaţi că a cam dispărut Dunărea de pe partea stângă (cum li s-a întâmplat câtorva maşini din grupul cu care am mers). Nicio problemă, te întorci frumos în Orşova şi cauţi un indicator cu Dubova. Caută sănătos, că nu există. Când te plictiseşti găseşte-l pe ăla cu Eşelniţa şi vei fi pe drumul cel bun.

Între Eşelniţa şi Dubova găseşti celebra statuie a lui Decebal sculptată în stâncă, acest Sfinx danubian făcut de mâna omului cu care se fotografiază toată lumea care a răbdat un drum de 400 de kilometri şi 500 de semafoare de drum în lucru. Trebuie să recunosc că statuia întregeşte un peisaj deja impresionant. Cazanele Dunării par într-adevăr o lucrătură elaborată a naturii şi îţi smulg destule “aaaa”, “uiteeee” şi clickuri declanşatoare de poze.

Dacă te cazezi la pensiunea Decebal (un motiv să o faci e că toate camerele au vedere la Dunăre) aşteaptă-te la un soi de motel aşezat în buza şoselei, care în tariful de 200 de lei pe noapte îţi oferă un televizor fără cablu, o singură priză funcţională, miros de peşte prăjit în cameră datorită proximităţii cu restaurantul, muzică pe repeat din cauza aceleiaşi proximităţi precum şi ploşniţe şi tot felul de alte gâze la discreţie. Serios acum. Am omorât o ploşniţă pe pernă (lucru oarecum firesc dacă stai să te gândeşti că în engleză îi zice bed bug). Am omorât alta care se ascunsese în pliurile prosopului din baie. Vreo două pe lângă bagaj. Deci da.

Şi dacă trebuie să zic şi de bine, la restaurantul pensiunii servirea era impecabilă. Adică nenea ospătarii mai aveau puţin şi veneau îmbrăcaţi în frac să îţi ia comanda, chiar dacă eram la mama naibii într-un sătuc uitat de lume în care Vodafone ceda nervos şi îţi oferea roaming de Serbia iar Orange abia-abia îşi trăgea sufletul cu câteva liniuţe de semnal. Şi s-au purtat extraordinar de serviabil cu un grup de douăzeci de oameni care tot timpul voiau ceva, se răzgândeau, pofteau, cereau, semnalau. Bravo lor! Aş zice aşa: nu te duce să stai la pensiunea Decebal, du-te să mănânci acolo, ploşniţele au evitat destul de elegant restaurantul.

În rest, plimbări cu barca la vreo 200 de lei pentru un grup de 10 persoane, vreo două peşteri de vizitat, baie în piscină (fii cuminte şi nu te scălda în Dunăre că ţi-o furi, e adâncă, plină de vârtejuri şi de poveşti despre oameni înecaţi), peisaj superb cu Serbia vizavi, aşa că dacă ai nervii tari şi nu eşti foarte fiţos la insecte ai putea chiar să te bucuri de o mini-vacanţă.

Eu am plecat de acolo uşor isterizată şi acu’ mă uit la bagaj pe care nu îndrăznesc să îl desfac de teamă că vânătoarea de ploşniţe ar putea continua la mine acasă. Nu de alta, dar mă gândesc că le-ar plăcea mai mult apartamentul meu, e mai spaţios, are nenumărate prize şi funcţionează şi cablul TV.