Doamnelor, domnisoarelor, onorata audienta a blogului raluxa.com, va dezvalui azi o jucarie care e musai sa existe la casa omului, deoarece suplineste doua nevoi feminine primare:

• nevoia de descarcare fizica
• nevoia de afectiune

Am convingerea ca viata cu un sac de box slash jucarie moale in casa ar fi mult mai buna. Daca mai facea si cartofi prajiti (sau na, salata verde cu lamaie, depinde cat de in forma sunt in ziua respectiva) era intr-adevar gadgetul perfect.

Neah, la prostii nu va ganditi ca acolo nu-i loc de dispozitive, parerea mea.

Sa nu-mi fie cu pacat, dar de anu’ trecut incoace am considerat fara abatere comunitatea online (ca o fi blogosfera, twitosfera sau alte triburi din mediile sociale) drept comunitate premium, plina ochi de oameni talentati, destepti si creativi. De-aia ma mandresc cu statutul de web copywriter si incerc sa storc ultima picatura de creativitate pentru a livra cele mai bune produse text pentru proiectele in care sunt implicata.

Inca mai am parerea asta dupa ce am vazut ce flatulente gratuite se emit in comunitatile offline.

Azi in drum spre Orange Concept Store ii emiteam colegului Dragos truisme de genul “munca in online nu incepe la 9 si nu se termina la 6, e un proces continuu de invatare si networking, de-aia e bine sa mergi la prezentari, evenimente si workshopuri, bai Dragos! Mai inveti una, alta, se prind informatiile de tine mai ceva ca purecii de maidanez.” Ajungem noi doi si-un biscuite la conferinta despre virale, sala plina de studenti avizi de invatare. Unii notau de zor prin agende cu floricele, de m-a bufnit rasul (nu neaparat superior, asa ma apuca uneori pe mine un ras de dobitoaca). Read more…

Nominalizat la Oscar anul asta, Logorama e un filmulet de 15 minute in care toate personajele si decorurile sunt logo-uri si figuri reprezentative ale celor mai cunoscute branduri. Cam 2500 de branduri se regasesc in filmul pe care criticii amatori si profesionisti il aplauda ca fiind mai bun decat Avatar.

O sa recunoasteti clovnul McDonalds, grasunele Michelin, bomboanele M&M, leul de la Metro-Goldwyn-Mayer si asa mai departe. Nu stiu daca producatorii au platit vreo taxa marilor corporatii care si-au imprumutat logo-urile drept personaje (probabil ca nu, altfel devenea cel mai scump film de scurt metraj din istorie) dar mie mi-a placut.

L-am gasit cu greu pe net, de-aia playerul de mai jos e ciudatel. Din pacate filmul e accesibil doar vorbitorilor de engleza, pentru ca e imposibil sa identifici o varianta cu subtitrare in romana.

Enjoy.

Poate ca in viitor vom avea la dispozitie tutorialul pentru prepararea ceaiului alaturi de fierbator, vom accesa mediile sociale de pe web cu un singur gand si ne vom naste cu o tastatura virtuala in brate. Sau poate ca nu…

Oricum, simpatic exercitiul de imaginatie din film, mai putin partea cu avalansa de mesaje publicitare introduse direct in perceptia utilizatorului. Aia e brrrrr…

Tre’ să recunosc că, spre deosebire de Diana, eu n-am ajuns sâmbătă în Plaza să dansez hula hoop. Păcat, că mă alegeam cu unul din cerculeţele alea albastre pentru deget (finger hula) care s-au împărţit la eveniment. Şi cu o experienţă faină.

Uite ce a ieşit: