Da, a inceput o noua campanie electorala marca RoBlogFest. Pentru mine e o mandrie sa ma numar printre concurenti, avand in vedere ca anul trecut eram o ilustra necunoscuta cu un blog incropit din cateva articole, un entuziasm nemaiintalnit in ceea ce priveste bloggingul si multe, multe semne de intrebare. Read more…
Aşa, a fost “vacanţa” în care blogul meu a fost trecut pe planul 2 pentru că aveam alte obligaţii de onorat, a fost FTW party, a fost accidentul, acu’ e momentul să revin la condiţia primordială de bloggeriţă. Nu de alta, dar se pare că aş avea oarece influenţă în blogosferă şi trebuie să îmi onorez statutul. Prin trebuie, a se întelege că îmi face plăcere. Pentru că bloggingul are un mod aparte de a mă răsplăti.
Dincolo de exerciţiul de vot de pe pr365.ro, nu pot să nu mă întreb: cum mi-aş dori să influenţez blogosfera?
În primul rând mi-aş dori să scrie toată lumea cât mai curat. Fără greşeli gramaticale şi gafe de exprimare. Poate stilul meu e prea simplu pentru gustul unor sofisticaţi, dar e al naibii de greu să scrii lizibil, cât mai puţin repetitiv şi despuiat de metafore ieftine. Şi să fii prietenul semnelor de punctuaţie. E unul din lucrurile alea pe care nu le remarcă aproape nimeni dacă le faci dar eşti taxat imediat dacă greşeşti. Read more…
De curând am fost întrebată cum privesc vizitatorii blogului, cum mă raportez la ei. Dincolo de răspunsul dat pe moment, mi-am pus problema: ce-am înţeles eu din toată treaba asta cu traficul de pe blog? Că toţi bloggerii mici (fie că sunt în plină afirmare sau plafonaţi la un anumit nivel) se plâng de trafic. Vor comentarii, vor mulţi unici pe zi. Mie una îmi repugnă termenul “unici”. Vizitatorii mei sunt oameni nu cifre iar eu încerc să îi disting şi să mă raportez cât mai mult la ei.
Aşadar, unde îmi văd cititorii?
Bineînţeles, nucleul comunităţii stă în comentarii. Nimeni nu contestă asta. Comentariile sunt pulsul blogului, îmi arată uşor popularitatea unui articol, oferă feedback, critici şi completări, îmi impun standarde. Fără ele, blogul ar părea trist şi părăsit, dar n-o să scriu doar de dragul lor şi nici nu o să închei fiecare articol întrebând “ce părere aveţi despre asta?” pentru că e cerşetorie. Nici nu voi comenta “la schimb” după regula de aur “comentezi la mine, comentez la tine” pentru că mi se pare un troc ieftin şi un generator de feedback forţat. Mai bine deloc – am găsit şi bloguri cu conţinut de calitate fără comentarii şi asta nu m-a făcut să îmi placă mai puţin. Read more…
Probabil că o parte din cei ce vor citi acest text s-au întrebat cel puţin o dată ce presupune să fii blogger. Fără îndoială, unii au scris despre asta, aşa că mă alătur ultimei categorii în încercarea de a oferi o perspectivă de culise a vieţii de blogosferă.
Ei bine, pentru mine eşti blogger dacă te-ai obişnuit:
Şi iată-mă, încă o dată, în faţa unui nou început. Având în vedere că este primul articol pe noul blog, născut din cenuşa vechiului raluxa.blogspot.com şi din sudoarea frunţii unor cunoscători într-ale WordPressului, nu pot să nu-l dedic trecerii în revistă a primilor paşi în eterna şi fascinanta blogosferă românească.
Înainte
Deşi blogul vechi exista din ianuarie 2008, abia după un an am început să scriu şi pentru alţii, nu numai pentru mine. Un an în care nu citeam blogosfera, nu mă interesa prea tare ce aveau de spus bloggerii, aflasem evident de pitzipoanca.org şi cocalari.com pentru că erau fenomene sociale care ieşeau din sfera bloggingului tipic. A, şi intram pe pidjin.net pentru că eram şi sunt fan al porumbeilor distrugători. Read more…
