Dintr-un acces nesăbuit de spirit civic am fost duminică la vot.
Şi am tot fost… de patru ori.
Înainte să săriţi cu acuzaţiile de cameleonism electoral, de fraude cu vot multiplu, de vinderea opţiunii electorale unei tabere politice sau alteia, de turism cu autobuzul, tre’ să precizez că am călcat pragul secţiei de votare de trei ori dar am votat o singură dată. Şi nici votul ăla n-a fost mânat din profunde convingeri electorale, ci mai degrabă din forţa de persuasiune a Băiatului Drăguţ (care mai nou a căpătat iniţiale cu majuscule dacă tot şi-a sedimentat astfel identitatea pe blogul meu) şi a părinţilor care au desfăşurat în ultima vreme o campanie telefonică intensă întru depunerea ştampilei pe buletinul de vot.
Refrenul comun suna cam aşa: “Tre să scăpăm de nenorociţi, de hoţi, de incompetenţi!”. Chiar dacă cele două tabere aveau convingeri politice opuse şi divergente, sloganul comun, obsesiv şi apăsat m-a scos din casă în frumoasa duminică a alegerilor în care mă pregăteam liniştită să bolesc la fel de intens ca zilele trecute (detaliile rămânând personale, mulţumesc frumos de interes dar nu mă sunaţi că sunt bine câtă vreme nu mă treziţi din somn şi nu mă obligaţi să mă ridic din pat ca să caut mobilul prin casă). Read more…
