Asa cum am promis, Earth Hour m-a prins in Cismigiu, alaturi de familia Gramo, Gogu Kaizer, Andrei Rosca, Tara si alti bloggeri notorii, toti veniti la invitatia lui Adrian. N-am fost multi, dar suficienti cat sa imi dau seama ca o initiativa inspirata s-a putut concretiza frumos.
Initial am asteptat in coltul stabilit, timp in care am constatat ca nu au fost stinse nici luminile apartamentelor din vecinatatea parcului, nici reflectorul care proiecteaza o lumina verde si ecologista pe Primaria Capitalei (ba chiar unele birouri din cladirea primariei au tinut lumina aprinsa pe tot parcursul Orei Pamantului). Dupa ce s-a adunat toata lumea, am parcurs jumatate de parc ca voda prin loboda si am stabilit tabara pe o alee din parc unde am jucat mima in valuri de rasete, aplauze si incurajari. Si nu, n-am mimat pe intuneric, pentru ca infrastructura iluminatulului stradal era pe deplin functionala, nefacand rabat la ora dedicata economiei la electricitate.
Timpul a trecut pe nesimtite, asa cum ii sta bine unei ore in parc alaturi de oameni frumosi si amuzanti.
Mi-ar placea o asemenea ora in fiecare luna, cateva clipe de responsabilitate sociala in care sa radem alaturi de prieteni noi in aer liber, departe de accesele de insolenta ale celor care stramba din nas la ideea unei lumi mai bune, uitand ca natura este placenta care gazduieste umanitatea. De maine oricum vom reveni, alaturi de ei, la stilul de viata mercantil, calauzit de imprejurari in care rar ne vom aduce aminte ca, vorba tricoului lui Nihasa, pe planeta asta ne tinem toate averile materiale – asa ca uneori, o ora pe an, putem participa la o declaratie in favoarea sa…
PS: Cuvintele bolduite au fost mimate in Cismigiu de Ora Pamantului :)
