Azi am fost purtata intr-un taram de vis: Vaio Evolutionary , adica lansarea noilor modele Sony Vaio. Sau , mai degraba , colectia primavara-vara Sony Vaio 2010. Vorba aia din Friends (aviz amatorilor): “Parca nava-mama ma chema acasa!”

Ideea e ca Sony Vaio a lansat niste modele noi si apetisante de notebook-uri: seriile F , Z , Y , EB SI W  (asta imi facea cu ochiul rau de tot , pana mi-am dat doua palme si mi-am adus aminte ca mi-am achizitionat recent un exemplar). De remarcat:

• tasta Vaio Assist de pe noile modele (un fel de panic button) , un troubleshooter avansat si intuitiv care iti rezolva singur problemele.
• serviciul One Click Care ce iti rezolva taskurile avansate de maintenance a sistemului de operare , cum ar fi curatarea registrilor de Windows , cine naiba stie sau are timp pentru asa ceva?
• noile procesoarel Intel I5 cu multitasking imbunatatit si capacitati grafice superioare.
• displayurile din ce in ce mai uluitoare.
• geanta de voiaj ecologica in care sunt livrate toate modelele noi , in loc de cutie de carton.

As fi vrut totusi ca urmatoarele modele de Vaio sa atinga perfectiunea astfel:

• Sa nu mai aiba denumirile alea imposibile. Laptopul meu se numeste VGN-NW21SF. Cel care imi placuse azi se chema VPC-Y115IE. Nu ai cum sa povestesti cuiva ce fantastic e notebook-ul tau si sa ridici din umeri cand te intreaba ce model ai. Fostul meu laptop se chema Dell 630 Latitude. Simplu.
• Sa indrazneasca sa imite Mac-urile la capitolul: “manevrabilitate monitor cu o singura mana , fara sa tii de body cu mana cealalta” si “trackpad mare si la acelasi nivel cu carcasa”. Utilizatorii de PC sunt si ei oameni si chiar au nevoie de asta.
• Sa schimbe mufa de alimentare cu una care nu e in unghi de 90 de grade cu cablul , putand astfel zbura cand ti-e lumea mai draga.
• Sa aiba , fara exceptie , baterie extinsa in dotarea standard. Bateria mea tine 2 ore si jumatate , inadmisibil pentru un notebook din secolul 21 care se pozitioneaza ca produs premium.
• Sa nu mai vina cu atata software preinstalat. Am o suta de softuri Vaio pe laptop. Nu am avut niciodata timp sa imi dau seama de care am nevoie si pe care trebuie sa le zbor. Eventual sa le grupeze intr-un Vaio Media Center si sa stiu ca acolo am tot ce vine de la producator.

In rest , numai de bine. Vaio ramane in continuare notebook-ul meu preferat si cred ca i-a convins si pe Bobby Voicu , Alexandru Negrea , Adrian Ciubotaru , Sorin Rusi sau Victor Kapra , prezenti si ei la eveniment. Stana de piatra sa fi fost , si nu aveai cum sa nu salivezi la bijuteriile expuse acolo.

M-am intalnit in seara asta cu cateva insighturi fenomenale in UX , adica User Experience , stiinta aia care ne invata cum sa procedam la cladirea unui website usor navigabil , intuitiv , confortabil pentru utilizator si cu potential mare de conversie (daca stie cineva vreo traducere exacta in romana pentru UX primeste banner pe raluxa.com timp de o luna).

Unde? La Online MeetUp in Orange Concept Store , unde am avut ocazia sa il aud vorbind pe Paul Schwartfeger , co-fondator si director de user experience strategy la Etre. Wow , deci omul asta chiar se pricepe sa arate cu degetul orice site la capitolul usability. Brusc toate paginile pe care ni le prezenta erau pline de cusururi , oboseau internautul , il bagau intr-o bucla sau stricau experienta navigarii prin comenzi strict corelate cu intuitia lui. Printre paginile desfiintate de Paul la nivel de UX s-au numarat sectiunile de online store si de intregistrare utilizator ale unor branduri puternice gen Adidas , Apple sau Walmart.

Dincolo de fascinanta lume a User Experience , m-am bucurat sa revad bloggerimea de top a Romaniei la primul eveniment de online al lui 2010. Decat sa va insir cu cine m-am revazut la Online Meetup , mai bine luati voi Zelist-ul la mana , e mai usor:) Am plecat de acolo cu impresia ca partea de socializare a contat poate mai mult decat subiectul dezbatut , pentru ca lumea a tot misunat , degajata , in recunoasteri si conversatii care deja anticipau RoBlogFest 2010. Apropo , cine e bloggerita voastra preferata pe care o sa o votati fara nicio retinere?:D

Nu , nu vreau să mă întreb ce aniversez azi. Vreau să mă simt româncă măcar pentru o zi. În tot hățișul ăsta de dezamăgiri , minciuni și hoții , vreau să simt că am ce aniversa.

Nu e ușor să îți placă ceva la țărișoara asta. De fapt ea n-are nicio vină , în afară de faptul că e populată. E o țară frumoasă , unde ai ce vedea , unde te poți descurca dacă te străduiești îndeajuns și unde , cu mult mult efort , te poți simți cât de cât acceptabil.

Foarte , foarte departe de a fi țara mea preferată , România este acasă , cu (puține) bune și cu (suficiente) rele.

Și cum nu am găsit altă modalitate de a o sărbători , m-am mișcat până la parada dintre Arcul de Triumf și Piața Victoriei , ca să văd cu ce ne putem mândri: Read more…

Tre’ să recunosc că , spre deosebire de Diana , eu n-am ajuns sâmbătă în Plaza să dansez hula hoop. Păcat , că mă alegeam cu unul din cerculeţele alea albastre pentru deget (finger hula) care s-au împărţit la eveniment. Şi cu o experienţă faină.

Uite ce a ieşit:

Am aflat ce  era cu filmuleţul cu cercurile. Asta după ce m-a intrigat suficient încât să mă documentez asupra lui şi a ce se întâmplă , nu de alta dar pe youtube scria ceva de genul “vedeţi în curând despre ce e vorba”.

Se pare că cercul albastru pe care îl manevrau atât de măiestrit dansatorii din videoclip este simbolul Zilei Mondiale a Diabetului care se întâmplă mâine , 14 noiembrie , inclusiv în România prin campania Hula Hoop pentru Diabet (site-ul oficial este www.hoop4diabetes.com). Ceea ce mi se pare foarte tare. O campanie de awareness care promovează exerciţiul fizic ca parte din prevenţia diabetului. Decât o campanie cu prevestiri sumbre , imagini cu bolnavi în stadiu terminal sau alte aspecte care să ne sperie , voi prefera întotdeauna una dinamică în care sunt implicaţi tineri talentaţi şi evenimente inedite.

Cât despre diabet… e naşpa. Tata are diabet , din fericire o formă uşoară care nu presupune doze de insulină sau mai ştiu eu ce atrocităţi. Cu toate astea boala i-a afectat radical viaţa şi organismul. E mai slăbit şi are mai puţină energie , trebuie să îşi supravegheze constant glicemia , a trebuit să îşi schimbe complet regimul alimentar , a mers pe la o groază de medici şi a schimbat nenumărate tratamente. De sărbători îi caut (uneori fără succes) dulciuri fără zahăr prin hypermarketuri şi în general mă învârt pe la aceleaşi mărci de ciocolată. O singură dată i-am găsit , de Paşti , un iepuraş de ciocolată special pentru diabetici.

Iar previziunile sunt sumbre , se pare că în câţiva ani un sfert din populaţia globului o să sufere de diabet dacă nu luăm măsuri. Una din metodele de prevenire este mişcarea (chiar nu ştiam chestia asta). Jumătate de oră de sport pe zi scade considerabil riscul de diabet şi nu numai , chiar dacă e vorba doar de hoola hoop:)

Şi revenind la Ziua Mondială a Diabetului , mâine între 13:00 şi 16:00 va avea loc în Plaza România evenimentul dedicat , asemănător cu cel din filmuleţ. Cu dans în cercuri albastre , pentru că cercul albastru se aseamănă cu diabetul – în hoola hoop trebuie să foloseşti abdomentul şi degetul , adică exact zonele de unde li se ia sânge bolnavilor pentru stabilirea glicemiei şi în care îşi fac injecţiile cu insulină. Evenimentul din Plaza este deschis tuturor celor interesaţi , aşa că poate ne vedem acolo.

Sunt 285 de milioane de diabetici în lume. Adică mai mult de zece ori populaţia României. Şi riscul de diabet creşte în continuare semnificativ în rândurile populaţiei globului. Dacă tot se recomanda să port roz pentru cancerul la sân , de ce n-aş dansa hoola hoop cu cercul albastru pentru diabet?