Io pe astia i-am identificat:

Franatorul de profesie: viata in spatele lui este un continuu spectacol de lumini. Stopurile de frana clipesc si clipocesc la tot pasul, chiar daca aparent masina se afla in deplasare. Omul si-a dezvoltat probabil un al treilea picior pe care il tine pe frana, doar asa se considera in siguranta pe sosea. Probabil si frana de mana e destul de solicitata in orice moment. Desi nu e deranjant in sine, e totusi iritant si vrei sa scapi de el. E. ca. si. cand. eu. as. scrie. doar. asa. tot. timpul. Omule, mai lasa frana si condu! Read more…

Azi ma plimbam pe Calea Victoriei, cautand adresa Victoriei 56. De la Piata Victoriei pana la Natiunile Unite, intre 128 si 26 nicio cladire nu avea placute cu numere!

Frate, adresele din Bucuresti au devenit generice? Cum ar trebui sa gasesc Victoriei 56 daca nici adresa respectiva, nici cele din jur nu au  indicative cu numere, cat sa ma orientez si eu in spatiu? Daca nu am GPS (si nu, nu am GPS, am refuzat dintotdeauna sa ma inteleg cu acest dispozitiv diavolesc) ar trebui sa apelez la vechea metoda “Intreaba un pensionar”?

Si pana la urma, de ce lipsesc numerele de pe fatade? Nu se asorteaza cu tencuiala sau cu gardul? Mai ales in cazul institutiilor – nu e in interesul lor sa fie gasite dupa adresa exacta?

Propun sa se dea o lege prin care cladirile sa fie obligate sa-si afiseze numerele, la fel ca masinile.  Macar una din 10 case sa iti spuna unde te afli! Altfel se mentine un haos si mai mare in oras…

Vii acasa linistit(a) dupa o zi criminala in care stresul, ucigasul asa-zis tacut al omului, a capatat vocalizari intense pe la serviciu, inoti printr-a saptesprezecea zapada din iarna asta, scuturi de pe tine aurolacii de la metrou si baltile cu flegme de pe talpile bocancilor diformi suspinand la amintirea pantofilor cu toc care zac in sifonier asteptand vreme si vremuri mai bune.

Dai drumul la apa in cada in anticiparea unei bai fierbinti in care sa iti scalzi toate angoasele. Te duci si iti pui ceva de mancare, ignorand protestul mut al cantarului din baie.

Peste douazeci de minute te intorci la cada plina de promisiuni si dai de asa ceva: Read more…

Locuitorii capitalei au gasit in sfarsit solutia problemelor de parcare in cartierele rezidentiale: parcari subterane gratuite, luminate, uscate si curate. Desigur, din cand in cand mai apar si inconveniente: cate un bezmetic care intra in parcarea lor in cautarea unui loc sa-si lase masina ca sa se duca la cumparaturi.

Situatia asta e des intalnita in hypermarketurile si mallurile din cartierele bucurestene. Ipocritii care intampina cu proteste constructia inca unui centru comercial printre blocurile lor in locul unui parc, al unei gradinite sau biserici sunt primii care se bucura sa-si adaposteasca masina de zapada si de incidente neplacute in parcarea subterana.

In ultimele saptamani am scotocit prin parcari aglomerate pana la refuz, mi-am lasat masina intr-un coltisor becisnic si am intrat intr-un mall sau hypermarket aproape goale – ca de, e criza.

Si ce ma enerveaza e ca in curand eu va trebui in curand sa platesc accesul in asemenea parcari din cauza nesimtirii altora.

Se zice ca n-ai mancat cu adevarat daca n-ai gustat din bucatele lui Adi Hadean. Ei bine, aseara mi-am servit botezul in universul culinar creat de cel mai bucatar dintre bloggeri (sau cel mai blogger dintre bucatari??) si am facut-o in cel mai placut mod posibil.

Deoarece Clujul e cam departe cand te apuca pofta de ceva bun, am profitat de prezenta lui Adi in Bucuresti si am fost aseara la Casa Latina pentru o seara cu mancare valenciana. Bun, bun de tot! Read more…