Vii acasa linistit(a) dupa o zi criminala in care stresul, ucigasul asa-zis tacut al omului, a capatat vocalizari intense pe la serviciu, inoti printr-a saptesprezecea zapada din iarna asta, scuturi de pe tine aurolacii de la metrou si baltile cu flegme de pe talpile bocancilor diformi suspinand la amintirea pantofilor cu toc care zac in sifonier asteptand vreme si vremuri mai bune.

Dai drumul la apa in cada in anticiparea unei bai fierbinti in care sa iti scalzi toate angoasele. Te duci si iti pui ceva de mancare, ignorand protestul mut al cantarului din baie.

Peste douazeci de minute te intorci la cada plina de promisiuni si dai de asa ceva: Read more…

Locuitorii capitalei au gasit in sfarsit solutia problemelor de parcare in cartierele rezidentiale: parcari subterane gratuite , luminate , uscate si curate. Desigur , din cand in cand mai apar si inconveniente: cate un bezmetic care intra in parcarea lor in cautarea unui loc sa-si lase masina ca sa se duca la cumparaturi.

Situatia asta e des intalnita in hypermarketurile si mallurile din cartierele bucurestene. Ipocritii care intampina cu proteste constructia inca unui centru comercial printre blocurile lor in locul unui parc , al unei gradinite sau biserici sunt primii care se bucura sa-si adaposteasca masina de zapada si de incidente neplacute in parcarea subterana.

In ultimele saptamani am scotocit prin parcari aglomerate pana la refuz , mi-am lasat masina intr-un coltisor becisnic si am intrat intr-un mall sau hypermarket aproape goale – ca de , e criza.

Si ce ma enerveaza e ca in curand eu va trebui in curand sa platesc accesul in asemenea parcari din cauza nesimtirii altora.

Se zice ca n-ai mancat cu adevarat daca n-ai gustat din bucatele lui Adi Hadean. Ei bine , aseara mi-am servit botezul in universul culinar creat de cel mai bucatar dintre bloggeri (sau cel mai blogger dintre bucatari??) si am facut-o in cel mai placut mod posibil.

Deoarece Clujul e cam departe cand te apuca pofta de ceva bun , am profitat de prezenta lui Adi in Bucuresti si am fost aseara la Casa Latina pentru o seara cu mancare valenciana. Bun , bun de tot! Read more…

Naser e o bodeguta cu specific libanez de pe langa piata Domenii din Bucuresti. Deja cunoscatorilor le ploua in gura , pariez: in ciuda modestiei locului se zvoneste ca aici ai gasi cel mai bun raport pret / calitate in industria mancarii arabesti din Capitala.

Cu decorurile sale obosite , vitrina cu carnuri tronand fix la intrarea in local si cu cele 6 mese de plastic , Naser pare a fi un bufet din ala comunist in care mananca santieristii. Da’ va zic cu mana pe inima ca nu e asa – si nu sunt singura care promite experiente culinare dintre cele mai satisfacatoare. Vreo 3 reviewuri gasite prin tovarasul Google sustin acelasi lucru: 1 , 2 , 3.

Pacat ca serviciile nu se ridica nici macar pe departe la standardele mancarii. Chestia asta strica toata experienta locului , pe care cu putina stradanie as fi putut-o gasi drept pitoreasca. De ce zic asta?

Pai se facea ca nici nu se scuturasera bine brazii de Craciun prin apartamente , nici nu-si digerase romanul bine salata boeuf si piftia de la Revelion , nici nu trecuse mirosul de petarda incinsa de printre blocuri , ca Raluxa pofti la savori libaneze , satula de specialitatile romanesti de sarbatori. Unde poti sa iti satisfaci repede si bine pofta respectiva? La Naser , bordelul mancarii arabesti!

In local , mai nimeni. Vreo patru chelneri ranjeau la plasma intepenita pe perete , la o emisiune – concurs pe Discovery. Ne asezam in raza de actiune a televizorului , cu scopul de a fi remarcati cat mai repede. Dupa vreo zece minute de ignorare totala (era imposibil sa nu ni se remarce prezenta , la cat de mic era localul; dar se pare ca era imposibil si sa se desprinda vreunul de televizor) apare un meniu din plastic obosit pe masa.

Incerc sa nu ma enervez (nu e niciodata bine sa te certi cu cel care iti aduce mancarea…) si comandam ce comandam de obicei. Bunatatile apar repede pe masa. Exact cand in emisiunea-concurs de la televizorul de langa noi incepe runda in care concurentii tre’ sa inghita cat mai multi viermi ca sa castige.

Inainte sa protestati ca nu e mare lucru , ganditi-va daca v-ar placea sa va savurati humusul , crema de iaurt si salata fatoush in fata acestei privelisti: Read more…

Nu , nu vreau să mă întreb ce aniversez azi. Vreau să mă simt româncă măcar pentru o zi. În tot hățișul ăsta de dezamăgiri , minciuni și hoții , vreau să simt că am ce aniversa.

Nu e ușor să îți placă ceva la țărișoara asta. De fapt ea n-are nicio vină , în afară de faptul că e populată. E o țară frumoasă , unde ai ce vedea , unde te poți descurca dacă te străduiești îndeajuns și unde , cu mult mult efort , te poți simți cât de cât acceptabil.

Foarte , foarte departe de a fi țara mea preferată , România este acasă , cu (puține) bune și cu (suficiente) rele.

Și cum nu am găsit altă modalitate de a o sărbători , m-am mișcat până la parada dintre Arcul de Triumf și Piața Victoriei , ca să văd cu ce ne putem mândri: Read more…