Sushi: niciodata suficient sos de soia

0 Flares 0 Flares ×

A durat 35 de ani batuti pe muche pana sa imi dau seama care e mancarea mea preferata. Paradoxul e ca n-am gustat-o pana acum 5 ani, dovada ca ai toata viata la dispozitie sa descoperi chestii care iti plac major, nu trebuie sa iti definesti toata gusturile pana la 25 de ani. Dupa inca 5 ani de introspectie, am ajuns la concluzia definitiva ca, intr-adevar, sushi e mancarea mea preferata.

shutterstock_295189109

Sursa: Shutterstock

Si nu e snobism. Nu stiu multe despre cultura si gastronomia japoneza, nu ma intereseaza in mod deosebit. Nu tin mortis sa fiu vazuta prin restaurantele cu specific din Bucuresti, ba chiar prefer sa comand sau sa iau la pachet. Dar rolele de alga, orez si peste crud imi desfata papilele gustative asa cum nu credeam sa o faca vreodata un preparat din bucataria (inter)nationala.

A fost dragoste la prima degustare, acasa la un prieten, care s-a incumetat la sushi home-made. Auzisem ca 5-6 bucati sunt suficiente, ca sunt consistente si deseori chiar scarboase. Si totusi, acea prima data am mancat fara ca efectiv sa ma pot opri, gandindu-ma cu groaza ca o sa mi se faca un rau nebanuit. Am mancat pana dincolo de limita politetii (ca, totusi, imparteam productia cu o ceata de oameni). Si cu gandul la el am ramas.

La fel cum infama ciorba de burta nu se poate manca fara smantana, otet sau cu ce o ma dregeti voi (ca eu nu ma ating de asa ceva), nici eu nu pot manca sushi fara sos de soia si wasabi (ma rog, fake-wasabi). E combinatia ideala de sarat cu iute, care uneori imi iese pe nas, cand exagerez cu pasta verde. Fara ea, viata e pustiu. Iar fericirea e o bucata de nigiri cu somon, tavalita generos prin amestecul de soia si wasabi (da, le amestec. Si uneori le mananc cu mana, desi betele nu ma intimideaza).

Ei, si aici e problema mea. Ca oamenii aia care ma desfata cu platouase multicolore se zgarcesc la un sos sarat, apos si maroniu. Asaza peste crud peste orez, ruleaza, condimenteaza, combina. Si apoi, la finalul asortarii, ma lasa pe uscat: la 16 role vine un pliculet amarat de sos de soia.

Despre ce vorbim? O fi scump? Chiar trebuie sa imi iau cate o sticluta cu sos de soia la mine in poseta, ca sa am parte de bunatatea in formula completa?

Va rog eu mult, dragi furnizori de sushi, sa nu uitati de sos de soia din abundenta. Da, vorbesc cu voi, Zen Sushi, Be Nat, si oameni care vindeti in Mega Image Concept Store si in Auchan. Ba chiar si cu voi, Sushi House Delivery, una din cele mai proaste experiente culinare traite vreodata. Pana si sushi-ul prost e suportabil daca il stropesti generos cu sos de soia si il condimentezi cu wasabi.

In copilarie, taica-meu imi zicea mereu vorba aia cu “scump la tarate si ieftin la faina”. Se potriveste perfect si in contextul asta, in care ai nevoie de ceva atat de modest care sa puna in valoare celalalt “ceva”, mai scump si mai sofisticat.

Asadar, ne-am inteles, da? Sa curga rauri-rauri sosul de soia. Din abundenta :)

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Comments
  1. Alina
    |   
    • Raluca Oda
      |   
  2. Razvan
    |   
    • Raluca Oda
      |   
  3. Brindusa Rosca
    |   
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
Mere care miros a toamna

Le-am luat din - culmea - Lidl. Am primit aroma imbatatoare de toamna generoasa. Incerc doar sa imi imaginez cum...

Close