Pe Soseaua Catelu 42, cu Alina Nedelea

4 Flares 4 Flares ×

Incep prin a face o marturisire: n-o cunosteam deloc pe Alina Nedelea cand am deschis romanul ei autobiografic. Nu-i vazusem niciun film, nici macar Chira Chiralina sau Asfalt Tango. Cum s-ar zice, un complet noob in privinta persoanei.

Nu stiu cu ce ochi i-ar citi un fan cartea, dar pentru cineva care n-a avut nicio tangenta pana acum cu Alina Nedelea, povestea vietii ei m-a miscat foarte tare. Pentru ca iese mult din zona autobiografica si devine personaj de fictiune.

 

Stii ce senzatie NU ai atunci cand citesti o autobiografie? Senzatia ca se poate intampla orice. Mai ales cand autorul sta viu si nevatamat in fata ta (la figurat, pentru ca eu am ratat lansarea), stii sigur ca povestea lui autobiografica NU poate sa ia o intorsatura spectaculoasa, pentru ca, sa recunoastem, viata e rareori mai tare ca filmul.

Ei bine, viata Alinei, asa cum si-a descris-o in Soseaua Catelu 42, bate multa fictiune, citita sau vizionata. Autobiografia ei e un buchet de emotii. Romanul o sa te socheze, o sa te captiveze, o sa te revolte, o sa te induioseze, o sa te faca sa zambesti, o sa te sperie pe alocuri, o sa te incalzeasca si poate chiar o sa iti stoarca o lacrima.

De la nevoile unei familii de pe vremea lui Ceausescu la episoade cu prietenii din liceu si facultate, revelatia familiei adoptive versus cea de sange, bataia cateilor peste beregata ei, problema cu cazinourile, dezamagirea printului italian ce se transforma in broasca, lipsurile din Romania si Italia – precum si multe alte episoade, apartamentul ei din Soseaua Catelu 42 ramane un for de echilibru, un punct la care se raporteaza personajul mereu in intoarcerea la sine.

Eu am citit-o in vacanta de iarna, la cumpana dintre ani, la Azuga. Si citind cartea-i, mi s-a facut pofta de paine calda. Dar nu de cea pe care o gasim, daca vrem, la orice brutarie. Nu, mi s-a facut pofta de pofta mea de paine calda din copilarie si adolescenta, pofta aia cu care anticipam, gustam si savuram odinioara lucrurile bune. Cumva, povestea copilariei, adolescentei si primei tinereti relatate de Alina mi-au facut pofta sa ma reintorc la a mea. Poate si pentru ca mai tin minte cate ceva de pe vremea lui Ceasca, suficient cat sa arunc  un minim de empatie in paginile cartii.

Multumesc, Editura All, pentru prilejul oferit de a gusta romanul autobiografic al Alinei (n-ai zice ca e la debut). Neaparat o sa ma uit la Chira Chiralina, ca sa o cunosc si din ipostaza de actrita, nu doar romanciera. Orcum, nicio braileanca n-ar trebui sa rateze filmul asta.

4 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 4 4 Flares ×
Comments
  1. Mihaela Curea
    |   
4 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 4 4 Flares ×
Read previous post:
Regele, presedintele, hotdogul

Hyde Park on Hudson (2012) este ultimul film de la care m-as fi asteptat sa genereze controverse, si totusi au...

Close