(Blegoo, iartă-mi titlul. Promit că o să se mai întâmple!)
De obicei mănânc citind. Sau, în perioade de mare foamete, când caloriile dau năvală în viaţa mea, citesc mâncând. Asta e un pic mai grav.
Desi îi ştiam blogul, n-am apucat niciodată să îl citesc în totalitate pe Gogu Kaizer. Lectura a început cu un prânz şi se va termina probabil la cină. Sau la micul dejun:)
Pe alocuri mă prăpădesc de râs, ceea ce e mai grav decât cititul gastronomic, fiindcă asta înseamnă că râd singură. Dar râd cu poftă şi mănânc la fel. Sper să nu mai dau de multe bloguri cu genul de umor pe care îl gust eu, pentru că e clar că râsul meu îngraşă.
Nota bene: Gogu Kaizer este Gogu Kaizer şi nimeni altcineva nu este Gogu Kaizer decât el însuşi, da? M-am îngrăşat 3 kile.
Citeste si...
