Roz

Acum vreo luna intrebam pe twitter: “Nu inteleg. Cum lupt impotriva cancerului daca port roz?”. Acum stau si ma uit indelung la pagina asta goala, incercand sa livrez raspunsul pe care l-am primit si, intr-un final, l-am inteles. Mi-e greu sa scriu pentru ca sunt atatea de spus, pentru ca simt, poate pentru prima data, ca un mesaj de pe blogul asta conteaza. Si atunci trebuie sa am grija sa il pun intr-o forma prin care sa ajunga la cat mai multi oameni.

As scrie un foileton, dar nu vreau sa plictisesc. Pe scurt, raspunsul la intrebarea de pe twitter este: pentru awareness si pentru preventie. Pentru a determina femeile sa isi faca un control mamar care sa intre in rutina periodica dar obligatorie a ingrijirii personale. Pentru a include grija fata de propria persoana in lista de programari la coafor, epilat, pensat, sala, masaj sau sauna. Pentru a face autotestarea un reflex la fel de bine sedimentat in viata de zi cu zi ca si manichiura de duminica.

Am asistat in seara asta la o experienta absolut fantastica, incarcata de emotii si de energie pozitiva: intalnirea 121.ro unplugged powered by Samsung More than Talk. Am vazut acolo fotografiile Alisei Tarciniu, care abordeaza subiectul cancerului la san dintr-o perspectiva inedita si pozitiva: aducerea in prim-plan a povestilor adevarate, umane despre cancer, cu accentul pe dragostea si curajul care intra in lupta asta. Si am auzit-o povestind pe Antoaneta, victima a cancerului de san. Dar termenul de victima nu i se potriveste. Antoaneta este o invingatoare a cancerului de san. Cuvintele din blocurile de citate ii apartin.

Ai cancer. Succes cu citostaticele!

Pentru medici esti doar o fisa, un diagnostic pe care trebuie sa il comunice si un tratament care trebuie prescris. Viata mea s-a schimbat din cinci cuvinte seci: “Ai cancer. Succes cu citostaticele!” Imi facusem un set complet de analize cu doua saptamani in urma si ma controlam periodic la sani iar totul fusese in regula pana atunci. Din momentul ala, am devenit o statistica, parte a celor 6000 de bolnavi de cancer care ajung anual in Institutul Oncologic din Bucuresti. Dintre acestia, doar 2000 beneficiaza de “report la viata” in anul urmator. Restul de doua treimi mor in acelasi an.

Si totusi cum ar trebui medicul sa dea diagnosticul de cancer pacientului? Se presupune ca pe masura ce ii trec mai multe cazuri prin fata ochilor se imunizeaza mai abitir, asa ca nu trebuie blamat prea mult pentru lipsa de sensibilitate. Bolnavul se poate indrepta spre un medic psiholog care sa il sprijine in desfacerea noului proces de autocunoastere si acceptare a bolii. Psihicul joaca un rol important, poate sa ajute mult sau poate contribui la degenerarea organismului in cazul unui dezechilibru emotional.

Cu toate astea, paradoxal, psihologul este mai degraba solicitat de catre apartinatori. Cine sunt apartinatorii? Persoanele apropiate bolnavului de cancer, familie, rude, prieteni pe care boala celui drag ii afecteaza, mai ales cand este intr-o faza atat de avansata incat nu simt ca se mai pot descurca fara un sprijin emotional din partea medicului.

Nu mai primesc nici mailuri spam

Da, familia si prietenii joaca un rol important. Bolnavii de cancer sunt foarte dificil de gasit in viata reala pentru ca se ascund. Se feresc de compatimire. Ii gasesti pe forumuri, dand sau primind sfaturi de la specialisti sub protectia anonimatului, dar rar va pasi unul in fata, ca mine, sa-si spuna povestea, pentru ca anturajul isi va schimba radical modul in care se raporteaza la ei. La serviciu, angajatii mei ma menajau in asa grad incat la un moment dat nu mai primeam niciun mail in inbox. Nici macar mailuri spam!

Femeia din piata, de la care cumpar branza, are cancer de col uterin

M-a vazut la televizor intr-o emisiune in care vorbeam despre cancer. M-a recunoscut, iar cateva zile mai tarziu, in piata, m-a abordat rusinata: “Nu va suparati pe mine, doamna… v-am vazut la televizor. Voiam sa va zic ca am si eu cancer si trebuie sa ma operez curand, dar dupa ce v-am vazut mi-a disparut teama. Nu-mi mai e frica de operatie dupa ce v-am auzit vorbind!”

Urasc sertarul cu batice

Am reusit sa inving boala, dar trebuie sa merg la control periodic iar anul care urmeaza e decisiv in cazul unei eventuale recidive. Oricum, daca se intampla, nu mai iau citostatice. Nu vreau sa reiau toata lupta si suferinta daca tratamentul se dovedeste inutil acum. Vreau sa uit ca am fost bolnava, sa arunc toate baticele si caciulitele pe care sunt nevoita sa le port acum.

Simt ca traiesc

Medicul mi-a zis ca dupa ce ma vindec sa schimb ceva la stilul de viata, ca boala sa nu recidiveze.

Dar eu simt ca traiesc, am o viata perfecta, pe care o iubesc si in care cancerul nu-si are locul. Sotul meu este fan al produselor bio, asa ca in camara noastra exista numai produse naturale, inclusiv painea pe care o facem in casa. In fiecare seara ies cu catelul in parc si ne plimbam o jumatate de ora, poate o ora. Am afacerea mea, imi face placere sa ajung in fiecare zi la birou si sa stau cu angajatele mele, femei tinere si degajate cu care am ce discuta si in afara subiectelor profesionale. Imi place pana si sa ma cert in trafic cu soferii din Bucuresti.

Spuneti-mi, ce sa schimb la viata asta?

Ce poti face pentru prevenirea cancerului  la san

• Mergi la control periodic. E inspaimantator sa mergi la control cand esti tanara si sanatoasa pentru ca cel mai probabil clinica va fi plina de bolnavi incurabil si de nenorociri iminente. Dar controlul la medic nu trebuie privit ca un act de curaj ci o responsabilitate care trebuie adoptata in rutina obligatiilor de zi cu zi.

• Invata autopalparea. Daca citesti acest articol, ai acces la new media, deci la toate informatiile de care ai nevoie pentru a invata cea mai simpla si la indemana metoda de testare. Invata-ti corpul, intra pe google, pe forumuri, pe siteuri de specialitate. Duduie internetul de informatie, e la cateva clickuri distanta, asa ca nu vei avea nicio problema daca iti pui mintea cu asta. In cel mai scurt timp o sa iti inveti corpul asa de bine incat iti vei da seama in cateva secunde daca totul e in regula cu sanii tai sau a intervenit vreo schimbare.

• Roaga-ti ginecologul sa te palpeze. Majoritatea medicilor ginecologi nu includ palparea mamara in controlul de rutina, de parca femeia ar exista numai de la brau in jos. Nu e absolut nicio rusine si niciun gest deplasat sa ceri acest control, dimpotriva, e foarte firesc.

• Scapa de mentalitatea “nu mi se poate intampla mie”. Daca nu esti sanatoasa, tratamentele cosmetice si de intretinere gen masaj, parafango sau drenaj limfatic care te fac sa te simti atat de bine cu tine pot sa accelereze evolutia bolii, asa ca daca adopti un ritm de viata normal dar bagi capul in nisip iti faci rau singura.

• Scapa de teama de a afla. Miruna, bloggerita desteapta si studenta la medicina, spunea in seara asta ca in facultati cancerul de san nu mai este incadrat la boli maligne, incurabile, ci la boli cronice. Pentru ca, descoperit la timp, cancerul de san este complet vindecabil.

• Uita de scuza lipsei de bani pentru analize. Nu iti trebuie decat bani pentru biletul de autobuz. Controalele in Centrul de Preventie din Institutul Oncologic Bucuresti sunt gratuite, cata vreme ai o recomandare de la medicul de familie. Prevenirea cancerului la san nu este un privilegiu rezervat exclusiv celor bogati.

Actul de control, de prevenire este un gest de iubire fata de corpul tau. Acest templu care ni s-a oferit pe viata si in care trebuie sa ne facem sederea cat mai confortabila si mai placuta trebuie ingrijit cu cea mai mare atentie.

Asa ca de astazi blogul meu poarta roz. Iar pe tine, cititoarea mea, te-as indruma la un control mamar unde sa iti iei si mama, sora sau prietena. E mai simplu si mai nedureros decat sedinta de epilat de la cosmetica. Dar ofera mult mai multa satisfactie si siguranta pe propria ta viata.

Citeste si...

1. everyone is art
2. Invitatie pentru cititoarele mele
3. In vizita la Dentestet (3): Oral Cancer Screening