Nimic nu parea sa tulbure dimineata tihnita de iarna cand soarele scalda generos Aleea Circului in promisiuni primavaratice. Matache, pensionarul de la blocul 1, scara C, era ca de obicei primul pe casa scarii, tupaind ca un copil nervos cu trolley-ul de cumparaturi in carouri pe post de ghiozdan.
Cobori cele cateva trepte care-l desparteau de sol (statea la etajul 1, intr-un post de observatie foarte bun, gata oricand sa monitorizeze si sa raporteze detalii nebanuite despre fluxul uman care migra spre si dinspre Parcul Circului) si trecu in viteza – telina proaspata se cunoaste de dimineata – pe langa purcoiul de afise de la administratie, agentii si mesteri zugravi cu care era mereu garnisita usa grea, metalica a bloculetului vechi de 4 etaje.
Dupa care se intoarse, cu gura cascata. Pe usa blocului, drept in fata ochilor celor care intrau, glasuia un afis mai deosebit:
Persoana particulara, civilizata,
CUMPAR APARTAMENT 2 CAMERE
EXCLUSIV pe Aleea Circului
Plata cash. Rog seriozitate!
Afisul dispunea si de-o fotografie din care il privea o fata tanara, cu ochi sclipitori si zambet larg, precum si de un purcoi de biletele decupate in josul paginii, din care autoarea il indemna sa se serveasca, daca are stiinta de vreun asemenea imobil spre vanzare.
Matache pensionarul, care in viata lui nu rupsese nici macar o eticheta de borcan, ramase fidel intregimilor si clatina din cap, cu repros – “Copiii din ziua de azi, la ce riscuri se expun… auzi tu sa-si dea numele si numarul de telefon asa pe strada… Pai la ce hoti si fraude se exista in zilele noastre, te mai miri…” Si, nemaimirandu-se, isi continua traseul matinal.
Cu surpriza constata ca si celelalte scari de bloc contineau acelasi strigat cristalin de hartie printata, pe fiecare usa de bloc odihnindu-se cate un afis garnisit cu cate un purcoi de biletele in josul foii. Se cheama ca fata era satula de agenti imobiliari, dar si destul de hotarata sa se mute la ei in cartier, isi zambi in coltul gurii.
Normal, era cea mai frumoasa strada din Bucuresti. Scurta, numai cat sa nu circule vreun mijloc de transport pe ea. Aproape de metrou, de piete, de supermarketuri si scoli. Cu un spatiu verde imens in mijloc, cu locuri de parcare berechet, cu parcul intr-un capat (polul de liniste) si soseaua Stefan cel Mare in celalalt (polul de agitatie). Cu insasi cladirea omonima a Circului veghind linistita si singuratica in directia celor doua siruri de bloculete de patru etaje inundate in verdeata.
Daca stiti un apartament de vanzare in blocul dvs, va rog rupeti un biletel!
Pe masura ce se deplasa de-a lungul blocului, pensionarul Matache si-o imagina destul de clar pe tanara din fotografia reprodusa cu tenacitate pe fiecare scara de bloc, tragandu-i la figurat de maneca pe trecatori sa o ajute sa-si gaseasca acolo caminul. Poate ii placea parcul, poate avea un catel pe care sa-l plimbe zilnic printre boschetii atent pieptanati si ingrijiti. Poate avea o masinuta cocheta care si-ar fi gasit cu usurinta loc in parcarea lor generoasa. Sau poate ar fi vazut-o in fiecare dimineata alergand spre metrou, mereu in intarziere spre munca – stia Matache, tinerii astia se culca tarziu.
Poate l-ar fi ajutat, ca o buna vecina, cu sacosele de la piata sau poate chiar batranul i-ar mai fi facut uneori cumparaturile, ca tinerii astia nu stiu ce-i bun si mananca numai E-uri si fast food.
Alunecand in reveria matinala, batranul trecu de la saga imobiliara a vehementei aspirante la statut de locatara in Aleea Circului la o blazata trecere in revista a peisajului demografic actual. Clar, sporul natural era negativ: numai batrani, cateva familii, putini copii care sa traverseze strada pana la scoala de peste drum. Multi, multi pensionari carora din ce in ce mai greu le venea iarna, la afisarea intretinerii.
Poate era timpul sa se mai improspateze un pic sangele de pe Aleea Circului, se gandi batranul. Vechiul cu vechiul, noul cu noul, concluziona si, pe la ultima scara inainte de statia de autobuz, rupse un biletel.
Citeste si...
Mult succes, sper sa iti gasesti cat mai repede! Si eu stau in zona, la Lizeanu. Vara trecuta imi placea mult sa ma plimb pe Aleea Circului, era…mult mai linistit si frumos.
Raluca, da’ nu-s cam vechi blocurile alea de acolo? Sa nu fie probleme cu tevaraia, cablaraia, chestii d’astea …
Oricum, zona e foarte misto. Sper sa-ti gasesti cat mai repede!
PS Ce idee misto ai avut sa-ti pui poza pe anunt. Chiar, te-a sunat vreun dubios? :) (apropo de temerile lui “Matache”)
eu unul mi-as fi facut cruce la cat de disperati au ajuns agentii in ziua de azi, sa isi puna astfel de afise pe stradute diverse. Apoi mai gandesc un pic “banii cash” – adica, ce probleme are omul cu banca de vrea doar cu banii cash ?
Uite am cautat siturile acelea de imobiliare in care parazitul tepuitor te intampina in dreptul fiecarui anunt cu un ranjet larg pe fata. Nu le’am mai gasit :|
Btw, si cartierul Pajura este de asemenea verde, foarte linistit, cu blocui de 4 etaje ceausiste sau chiar mai vechi, cu doar 2 linii de troleu ce patrund pe acolo, se iese repede cu masina pe Jiului – Piata Presei sau in Buc. Noi – Grivitei. MAre dezavantaj evident – hoardele de caini (cred ca zona e de pensionari).
Btw 2, in caz ca te mai sucesti si nu ai facut asta, http://bukresh.blogspot.com/ – ia de pe blogroll ca gasesti si despre zone / arhitectura / etc pt Bucuresti.
Succes
Merci :)