Dupa ce am fost la Imax sa vad Alice in Wonderland, mi-am zis vorba aia din mosi-stramosi: I’ve had it! Serios, placerea unui film vazut pe un ecran imens, eventual si in 3D, e puternic alterata de comportamentul celor din sala. Noroc ca am blog, respectiv un loc unde sa imi vars cu moderatie frustrarile. Alea nemoderate sunt intr-un limbaj mult mai colocvial.
- Unii se cred in propria sufragerie. Despre astia am mai citit prin blogosfera, sunt eternii comentatori, acele prezente constante in orice sala de cinema care apreciaza filmul la decibeli lejer exprimati. De la “fute-o, ba!” la “frate ce m-am speriat” sau mai stiu eu ce alte trairi intense, oamenii n-au nici retinere, niciun sentiment ca sunt in public.
- Odata era unul in spatele meu care isi lasase muzica la castile mp3 playerului / telefonului. TOT filmul am auzit Ace of Base, Timbaland, Madonna si Michael Jackson in surdina, pe fundalul actiunii din Inglorious Basterds. Omul era imperturbabil.
- Alora de pe randul din spate care se fac atat de comozi incat imi infig un genunchi in spatarul scaunului cand mi-e lumea mai draga le-as infige si eu picioarele in smoala ca sa invete cum se sta pe un scaun.
- La fel si celor care isi pun talpa langa urechea mea, pentru ca acolo au gasit un locsor intre scaune in care sa se odihneasca.
- Telefonul nu numai ca se pune pe silent, dar daca il butonezi pe tot parcursul filmului macar incearca naibii sa ii protejezi ecranul cu palma ca sa nu le fluturi celor din spate lumina prin fata ochilor. Ideea de cinematograf e: intuneric in sala, lumina si eventual actiune pe ecran.
- Daca versi suc sau popcorn pe cei de langa tine macar cere-ti scuze ca nu iti cade limba.
- Apropo de popcorn: se mananca cu gura inchisa. Crantanitul ala enervant se atenueaza puternic daca se respecta chestia asta. Pacat ca neanderthalienii n-au nici macar o fractiune din cei sapte ani de acasa.
- Aia din spate n-o sa vada nimic daca tu, ditai animalul bine hranit, te apleci in fata concentrat ca sa inghiti mai bine povestea care se deruleaza. Stai rezemat in spatar, diferenta de perspectiva pentru cel din spate e imensa, mai ales cand are un pic peste un metru jumate inaltime.
- La gramada: nu-ti pune tot cotul ca haplea pe cotierele alea zgarcite, nu-ti pune sucul intr-unul din suportii pentru bauturi si mobilul in celalalt, nu-ti intinde picioarele in lateral pana ajungi sa ii faci vanatai vecinului, nu vorbi la telefon, nu te aseza aiurea pe alte locuri decat alea de pe bilet decat dupa ce a inceput filmul si te-ai convins ca nu vin proprietarii de drept, cand intri pe un rand deja ocupat de oameni nu trece pe langa ei cu spatele ci cu fata si cand iesi ia-ti gunoaiele cu tine.
Suna greu dar nu e. Tot ce trebuie sa faci e sa-ti asumi oarece eleganta, discretie si retinere. In fond, ai cumparat un bilet la cinema, nu toata sala!
PS: in convingerea ca regulile mele n-o sa parvina cui trebuie sa le citeasca, vreau cinematograf la mine acasa.
Citeste si...
sunt genul de persoana care aplica regula “ce tie nu-mi place, altuia nu-i face”, in majoritatea aspectelor vietii sale: nu intru la 3 minute dupa ora de deschidere in magazin, banca, orice fel de institutie decat in cazuri extrem de presante (da’ extrem, prefer sa anunt la serviciu ca intarzii ca am ceva de rezolvat)-las oamenii sa-si atarne hainele in cuier, sa-si deschida computeru’ si sa-si bea cafeau, la fel nu intru in ultimele 5 minute inainte de inchidere, decat in cazuri la fel de presante sau daca ceea ce am eu de facut acolo dureaza 2 minute pe ceas (vreau si eu paine/iaurt/aspirina-nu lalait printre rafturi, nu “ma doare colo si dincolo, ce-mi recomandati-nu vreau aia vreau ailalta).
in acelasi sens, la cinema/teatru imi dau telefonul pe silent, il bag in geanta si nu-l mai scot decat daca stiu ca e posibil (peste 70% posibilitate) sa fiu sunata/sms-ata. si atunci il tin la nivelul genunchilor sa nu se vada lumina in cele 4 zari ale salii. si sau sms-sunt la…, nu sun, pentru ca nu stiu sa vorbesc incet. :)
da, ma labartez in scaun, cat imi permite acesta, dar doar pt ca ma termin undeva la 1,5m deasupra solului si chiar latita si labartata si un copil de 10 ani are acces direct si nelimitat la ecran/scena. nu-mi protesc genunchii in scaunul din fata pt ca pt mine e o pozitie incomoda, si pt ca nu-mi place sa inghiontesc oamenii. ma asez in pozitia cu barbia proptita in maine, pe scaunul din fata doar daca e gol si-s goale si toate scaunele din fata pana la ecran. nu comentez in timpul filmului ca-s prea ocupata sa fiu sa-l urmaresc. chiar mi s-a reprosat de catre un gagic ca n-a putut si el sa ma ia de mana, de umeri, una alta, ca eu eram total absorbita de ce se intampla pe ecran. :)
in general am o atitudine foarte urbana, pt ca asa mi se pare normal si nu mi-ar placea sa suport eu din partea altora diverse sesimtiri.
totusi am o nedumerire: care e faza cu deplasatul cu fata catre persoane care stau pe scaun? nu am stat niciodata s-o gandesc, si am trecut cum mi s-a parut potrivit in momentul ala, functie de conditii? care ar fi explicatia logica a acestei recomandari? sa stiu pt viitor.
ideea e ca daca cel din fata ta sta rezemat in spatar, vezi mai bine decat daca sta aplecat in fata. try it. spatarul e mai jos decat partea din fata a scaunul si ingreuneaza mai putin vizibilitatea.
dimpotriva
vezi mai bine
intotdeauna scaunul din fata ta e la o inaltime mai mica decat e scaunul pe care stai tu
asa ca nu are sens ce spui
Ai perfecta dreptate si mi se pare ingrozitor ca trebuie sa ai parte de asa ceva la cinema.
Eu nu pot sa zic nimic de Timisoara pentru ca la toate filmele la care am fost, lumea s-a purtat civilizat. nu-mi aduc aminte nici un incident. Da’ ma oripileaza ca in lumea civilizata pe care ne-o dorim, inca mai exista asemenea salbatici.
Ca fapt divers, anul trecut la Barcelona am vizitat stadionul Camp Nou. In tur era inclusa si vizionarea unui scurt filmulet despre echipa. In spatele meu vreo 5 romanasi. Comentau de zici ca erau pe stadion, tampenii de-astea de care ai amintit si tu. Si tare, sa se auda din primul pana in ultimul rand, ca si-asa nu ii intelege nimeni. Drept pentru care m-am intors la ei cu o fata urata de tot si pe un ton si mai urat i-am intrebat daca se poate sa faca liniste. Au amutit dup-aia, da’ sincer nu ma asteptam. Repulsie imi provoaca asemenea specimene, nu alta.
Te rog mult, imi imprumuti si mie niste smoala, daca iti mai ramane?
Aceeasi problema am avut-o si eu ultima data cand am fost la cinema. “Domnisoara” din spatele meu era atat de nesimtita incat nici dupa ce i-am facut observatie (si eu si prietenul meu) nu s-a potolit.
Regulile astea ar trebui sa fie scrise pe bilete, sau undeva vizibil… poate unii se mai simt…
Uxa cu postul asta m-ai uns pe suflet, le-ai zis asa de bine incat nu pot sa te contrazic cu nimic. ;)
Îndrăznesc să spun că nici nu ceri mult.
da filmu’ cum a fost ?ca vreau si eu sa ma duc maine:)