Radet si pensionarii: formula dictaturii hipotermice la bloc

0 Flares 0 Flares ×

Exista cel putin doua perioade ale anului cand locatarul tipic de bloc se poate simti ca un vagabond sau ca un sinistrat la el acasa, in Bucuresti.

Prima este implacabila si estivala revizie la apa calda care intevine cu precizie astronomica in fiecare vara, fix cand dau caldurile alea mari care se trateaza cu doua dusuri pe zi. Anuntata cu prea putin timp inainte, revizia se prelungeste suficient cat sa iti doresti sa iti cumperi centrala termica, boile sau macar incalzitor de-ala montabil in baie, langa robinet – solutii intermediare oportune care de obicei cad in uitare imediat ce revine apa calda si, odata cu ea, un oarecare standard al civilizatiei.

A doua situatie este mai dura din punct de vedere al confortului si se intinde pe mai multe saptamani, ocupand un loc insemnat in prioritatile conversationale ale fiecarui colt de scara din Bucuresti: furnizarea de agent termic, adica mai pe romaneste caldura in calorifere. Vedeta sezonului fiind tot Radet, se discuta aprig si intens toata fitzaraia aferenta incalzirii la comun: pretul anuntat pentru gigacalorie, cuantumul pierderilor de pe tevi, posibilitatea reducerilor pentru nevoiasi si, mai ales, data de furnizare a caldurii.

(sursa foto)

In timpul asta in apartamente se lasa frigul, un frig de-ala teapan ca pe vremea lui Ceausescu. De data asta, dictatorii sunt altii: Radet si pensionarii de la bloc.

Mie mi se pare incredibil cum un lucru atat de elementar precum caldura din interioarele locuintelor poate fi lasat atat de “la voia intamplarii”, astfel incat mase intregi, sute de mii de oameni care locuiesc in cutiutele de chibrit din Bucuresti, sa fie mobilizate in doi timpi si trei nopti sub 10 grade celsius sa se intoarca la vremuri pre-revolutionare, adaugand inca un pulover peste tinuta domestica si inca o plapuma peste patul rezidential.

La fel, mi se pare de necrezut cum un serviciu platit cu bani grei (uneori am senzatia ca in caloriferele alimentate de Radet circula aur topit sau mercur, atat de pretioasa pare alimentarea tevilor) reuseste sa se eschiveze atat de puternic de liberul meu arbitru. Cu alte cuvinte, nu pot alege nici cand sa inceapa, nici cand sa se termine furnizarea agentului termic pe care il platesc, de altfel, cu ambele maini.

Asa se face ca toamna, mereu luat prin surprindere, Radet numara de obicei cel putin pana la zece inainte sa-i dea drumul. Zece nopti, evident. Dupa care, pe masura ce bunavointa lui si temperaturile din tevi cresc, scade entuziasmul comitetului de mosi si babe de la bloc care se tem de calorifere fierbinti ca de Uciga-l Toaca. Si inca o piedica apare in calea confortului meu termic, odata cu zgarcenia lor.

Solutii am tot incercat. Cand au venit nenea cu repartitoarele in scara, am fost prima care s-a oferit sa i se contorizeze caloriile consumate – din pacate, doar alea din instalatia sanitara. Am sustinut montarea de repartitoare in apartamente crezand ca, odata cu liberalizarea contoarelor, vom avea acces fiecare la caldura sa, iar mosii si babele vor strange din rasputeri nu la robinetul scarii, ci doar la al caloriferului personal.

Din pacate, fatalitatea a dictat ca si pe tevile din coloana comuna sa se puna popreala, ca si pe acolo curg bani. Cred ca daca ar fi putut, comitetul temperaturilor scazute ar fi mers in amonte pe traseul agentului termic si ar fi ajuns sa sigileze pana si cuptorul din centrala, certandu-l pe fochist ca prea mult consuma si pana la ziua pensiei mai e mult.

(sursa foto)

Dintr-o dulce-amara fericire, pentru mine exista aeroterma si aerul conditionat, precum si rugaciunea inchinata in fiecare seara divinitatii sa le aminteasca vecinilor economi sa stinga naibii aragazul, universala sursa economica de incalzire din bloc purtatoare de riscuri de explozie.

Asa ca am decis: viitorul meu apartament va avea centrala termica. Pare mai simplu sa descopar fuziunea la rece (lol) decat sa-mi instalez eu una, dat fiind ampla operatiune de sabotare de catre primarie a acestei solutii civilizate de incalzire in apartamentele proprietate personala. Se pare ca e practic imposibil sa-ti obtii avizele, autorizatiile si semnaturile pentru un asemenea lux, drept pentru care ma voi orienta spre o centrala deja existenta, functionala si cat se poate de cooperanta.

Pana atunci: Radet, vreau un buton de ON/OFF care sa (guess what?) porneasca/opreasca agentul termic in caloriferul meu si sa regleze temperatura, de fiecare data cand simt eu nevoia. Ca sa nu ma mai simt un cersetor in propria mea casa, basca unul cu buzunarele usurate de facturi hibernale babane.

Iar comitetului de mosi si babe ce au instaurat dictatura hipotermica la mine in bloc si polul frigului la mine in casa le recomand calduros sa se mute la tara si sa se incalzeasca la sobe, avand in vedere ca o caruta de lemne pentru toata iarna costa cat intretinerea pe o luna la bloc. O aritmetica simpla si o geometrie cu grade putine in unghi drept.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Comments
  1. zvoner
    |   
    • Raluca Popa
      |   
  2. adizzy
    |   
    • Raluca Popa
      |   
      • adizzy
        |   
  3. The Boy Ouf Of Hell
    |   
  4. lolos
    |   
  5. Coana Zoitzica
    |   
  6. Mario
    |   
    • Raluca Popa
      |   
  7. elementfifth
    |   
    • Raluca Popa
      |   
  8. bbboooo
    |   
  9. bbboooo
    |   
  10. corneliu
    |   
  11. Trespasser
    |   
    • kellogs
      |   
    • Gică
      |   
  12. 1nu
    |   
  13. Ruxandra99
    |   
  14. iulian
    |   
  15. Ghita
    |   
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
Comedii la Portile Clujului

Desi parerile la adresa gusturilor mele in materie de film sunt impartite, un lucru este de necontestat: imi plac la...

Close