El şi ea, tineri căsătoriţi, se mută din Braşov în Bucureşti în speranţa că vor lua avânt profesional. Cu toate astea, el şi ea iubesc Braşovul şi îşi cumpără prin credit imobiliar un apartament acolo pe care îl închiriază sperând că rata se va plăti în acest mod până se întorc ei în provincie. În Bucureşti stau cu chirie şi lucrează la multinaţionale. La fiecare sfârşit de săptămână se duc acasă, la parinţi şi aer curat, cu Loganul cumpărat cu banii jos. Recent, armonia financiară precară le-a fost spulberată de plecarea chiriaşului.
Acum cifrele, să vă faceţi o idee:
- 600 de euro e rata apartamentului din Braşov
- 350 de euro încasau din chirie
- 250 de euro plătesc în continuare chiria din Bucureşti
- 900 de euro e valoarea cumulată a celor două salarii
Cum Braşovul nu o duce prea bine din cauza disponibilizărilor masive din ultimul an, perspectiva de a găsi un nou chiriaş nu pare prea roz, iar un calcul ochiometric duce la rezultatul sumbru a 50 de euro rămaşi pentru cheltuieli personale şi de întreţinere, după ce salariile lor merg pe rata din Braşov şi chiria din Bucureşti.
El si ea nu sunt prea fericiti cu viaţa în Capitală şi cu slujbele la multinaţionalele care îi muncesc de toţi banii şi ar vrea să se mute înapoi în Braşov, dar sunt conştienţi de valoarea mică a salariilor de acolo şi de faptul că le-ar rămâne probabil tot 50 de euro lunar după ce ar achita rata la apartament în următorii 23 de ani. El şi ea caută îngrijoraţi un chiriaş care să le restabilească nivelul financiar de la 50 la 400 de euro. Bani care ei pretind că le sunt suficienţi pentru traiul lunar în doi din Bucureşti. Fără să între în detalii care să mă convingă.
El şi ea se felicită că nu şi-au luat şi Loganul pe credit…
Citeste si...






Dureros. Sper să le meargă mai bine.
Dureros….. deloc. Speranta moare ultima. Un moment de impas intr-o mare de necunoscut in care se stie se poate si mai rau pentru doi oameni care au toata viata inainte si parca mai multe putere de lupta ca oricand. Ce nu te omara te face mai puternic iar bucuria de a avea pe cineva alaturi indiferent de situatie te face deodata invingator….
Intr-un fel, bine ca nu au copil. Inca.
@B&B: Foarte poetic expus.
Dar totuși dacă ai trăi tu în situația dată ar fi dureros. A, bun, că nu conștientizezi atunci, pentru că nu ai ce face decât să mergi mai departe e altceva. Dar oricum, gravitatea problemei persitsă.
Viața nu e așa poetică. E ca asfaltu atunci când te împiedici. Și nu ai de ce te ține.
@B Daca ar fi B&B in situatia data…de unde stii ca nu e?:P
PS: ma distreaza conversatia dintre B si B&B :))
E trist. Really.
Plastesti 30 de ani la un apartament si abia cand e al tau, platit integral, vine un cutremur si il face praf!
Io zic sa investim in teepee-uri. Mai safe, mai ecologice.