Poseta mea e o gaura neagra

0 Flares 0 Flares ×

Ieseam azi din cladirea de birouri care mi-e destinatie zilnica si aproape ca am ratat-o pe ea, tipa ce statea pe partea cealalata a cititoarelor de badgeuri, controlandu-si geanta cu o furie neputincioasa. Cand receptionerul a intrebat-o daca are nevoie de acces, raspunsul a venit imediat: “Nu, am badge-ul pe undeva sigur, dar poseta mea e o gaura neagra!”

Si mi-am dat seama ca fraza asta rezuma povestea vietii mele. Posetele, aceste minunate accesorii feminine care combina armonios eleganta cu spiritul practic, sunt nevinovate doar pe raftul magazinului. In secunda in care ajung in posesia mea, devin hamesite gauri negre care inghit tot si provoaca (sau intretin) un haos la purtator.

De-a lungul istoriei mele personale, am stat de nenumarate ori in fata unei usi sau cititor de badgeuri, scotocind furioasa dupa chei sau carduri de acces. Sau am bagat pana la cot mana in geanta aparent minuscula, cautand cu disperare ceva ce refuza sa apara. Sau in fata tejghelei de unde imi cumparam cafea sau mancare sau orice, scotocind dupa un portofel bine ascuns.

Si simt ca, de fapt, nu e vina mea ci a gentii, care e pur si simplu diabolica indiferent de dimensiuni (ba chiar cele mai mici tind sa fie mai indaratnice, cumva). Nu de alta, dar in rest am ordine in viata, pur si simplu poseta e vinovata pentru chestiile pe care le pierd constant in ea si pentru viitorul meu atac de cord:

  • telefonul: motiv de mare panica atunci cand nu suna, ci pur si simplu il caut si nu dau de el. Mai putina panica, mai multa iritare atunci cand suna si nu dau de el. De obicei ajung la el cand persoana cealalta a renuntat sa mai apeleze, resemnata.
  • portofelul: cea mai mare panica si recapitulare mentala a chestiilor vitale pe care le tin in el: buletin, permis, talon, carduri (inclusiv cel de sanatate, care pare cel mai greu de re-obtinut, cumva)
  • cheile: sa ridice mana cine nu si-a scuturat poseta, in speranta ca va obtine zornaitul salvator care inseamna ca, totusi, cheile sunt acolo, desi for fuck’s sake, refuza de minute bune sa iasa la iveala. Sunetul asta ar merita sa aiba propriul sau nume, ca un imn. Pe mine m-a salvat de la panica de multe ori. Dar si cand scuturi geanta si nu se aude…
  • badgeul de la job – a se revedea situatia din primul paragraf, dar in care eu joc rolul eroinei disperate (minim o data pe saptamana)
  • crema de maini – desi pica la categoria “clutter” cand caut altceva si ma impiedic de ea, atunci cand am nevoie se ascunde marsav, urmata de inevitabila concluzie “am lasat-o acasa” sau, mai rau, “am pierdut-o”.
  • guma de mestecat, in afara situatiei in care placheta de guma este complet goala si bagata inapoi in ambalaj, caz in care o gasesc imediat, pentru ca surpriza de a nu mai gasi nicio pastila de guma e una pe marginea careia Universul nu poate amana sa se amuze.

Ce gasesc mereu in geanta, desi nu caut niciodata? Bonuri fiscale si bilete la film, un nod de cabluri compus dintr-un cablu de incarcator si castile de la telefon, eventual si vreun charger auto sau alte chestii pe care le folosesc super rar si al caror loc e in cu totul alta parte. Plus glossuri. Alea, cumva, isi fac mereu simtite prezenta, desi le folosesc o data pe anotimp.

IMG_2893-Medium-393x500

Si nu, sistemul “fiecare obiect la locul lui” nu functioneaza mai mult de 30 de minute, timp in care imi imaginez cum geanta aia malefica le da “shuffle” plina de avant. Pentru ca atunci cand o deschid din nou, lucrurile s-au amestecat mai ceva decat ingredientele de smoothie intr-un blender.

Si vin si cu inevitabila intrebare de final: voi cum va descurcati, surori intru suferinta? Sunt convinsa ca aveti povesti amuzante de impartasit, dar poate si solutii mai eficiente decat tentativele mele lesinate de a tine ordine in geanta.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Tags:,
Comments
  1. Amy
    |   
  2. Studio Galati
    |   
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
Vecinii de deasupra, exact asa!

Sunt convinsa ca nu sunt singura care a tras "lozul norocos" in ceea ce priveste vecinii de deasupra. Tavanul ne...

Close