(poze via Piticu)
Aseara, la dezbaterea “Ponta si bloggerii” organizata de Horea Badau, am avut surpriza sa constat ca inca mai exista figuri publice (si mai ales politicieni) care ezita sa intre pe net si sa-si construiasca un blog si o prezenta in social media.
Poate ca notiunea de weblog inca mai pastreaza valentele din trecut ale jurnalului personal in care notai ce-ai mancat la pranz si ce ti s-a intamplat in drum spre casa, dar in ziua de azi blogul este un suport de comunicare in toata regula pe care nicio strategie de comunicare online nu-l poate trece cu vederea, mai ales in politica.
Si asta pentru ca blogul ii da omului-politician ocazia sa adopte un limbaj informal, nuantat, sa se adreseze audientei la singular (cu draga cititorule) facandu-l sa se simta special, sa aiba unde sa riposteze la atacurile din presa sau de pe alte bloguri, sa isi faca cunoscute mesajele, proiectele, planurile, sa se disocieze de organizatia de care apartine si sa renunte la limbajul de lemn al politicii scrobite, oficiale de pe siteurile politice de prezentare.
In acelasi timp, social media (traduse in Romania prin Facebook si Twitter, desi nici cu tpu.ro nu mi-ar fi rusine, in timp ce Neogen si hi5 raman deocamdata doar retele matrimoniale) este exact triggerul de care are nevoie politicianul pentru a-si traduce online popularitatea, datorita efectului viral si masei importante de utilizatori (un milion si jumatate de romani sunt pe Facebook, majoritatea tineri care s-ar regasi in mesajul politic transmis de un politician din noua generatie pe pagina sa de Facebook).
Totusi, am simtit in Ponta un neconvins intr-ale internetului, nesigur pe motivatia personala sau profesionala de a tine un blog, desi cu accente sporadice de intelegere a nevoii proprii de exprimare online.
“Primul contact cu lumea bloggingului a fost violent, ca orice prim contact (:p). M-a mentionat Zoso intr-un articol. Am intrat, am comentat [...] mi-as fi dorit sa am si eu un loc unde sa ripostez”.
“Blogurile de politicieni sunt facute pentru presa! Eu as scrie personal, dar deocamdata e un efort la care nu sunt dispus sa ma angajez. [...] Mi-as dori uneori sa am dupa mine un ghost writer care sa noteze undeva situatiile si intamplarile prin care trec si care ar merita mentionate mai tarziu”.
Daca ai un smartphone in buzunar, ai ghost writer-ul dupa tine. Prin profilul de Twitter sau de Facebook iti marchezi si impartasesti momentele memorabile ale zilei. Asta fac deja zilnic mii de romani cu conturi active in social media. Ce ar distinge un cont de politician? Notorietatea, evident. Chiar daca ar face prea putin uz de statutul de persoana publica, acesta tot i-ar asigura viralitatea mesajelor transmise.
De fapt, putini politicieni romani aleg sa cucereasca acest mediu extrem de dinamic si interactiv, iar eu cred ca tocmai aceia dau dovada de curaj, coborand in arena leilor. Tinand un blog, anuntand pe Twitter ca intra in sedinta de partid, punand poze pe Facebook. Si chiar daca platesc niste polite ramanand online, chiar daca sunt vulnerabili fiind la discretia publicului care le poate transmite oricand reactiile negative in momentele de tensiune sociala, faptul ca raman acolo le castiga puncte in ochii publicului. E un fel de martiriu asumat care la sfarsit va da roade, pentru ca dificultatea in social media se masoara ca fiind raportul dintre beneficii si dezavantaje, un raport clar inclinat spre avantaje. Iar prin sfarsit inteleg momentul electoral cand tragi linie si ii lasi pe altii sa iti masoare popularitatea, preferabil incluzand-o si pe cea online, daca exista.
Bineinteles, i-as recomanda lui Victor Ponta, la fel ca oricarei figuri publice care intra in blogosfera sau in retelele sociale, sa apeleze la sfatul unui specialist in comunicare interactiva, ca sa poata evita gafele firesti cauzate de necunoasterea in amanunt a domeniului in care se baga. Unul care sa stie diferenta intre profil, grup si pagina de Facebook, care sa inteleaga macar la nivel de baza principiile de SEO pentru gestionarea reputatiei si cele de community management pentru reusita pe retelele sociale. Asta pentru ca, automat, prezenta online a unui politician genereaza buzz (tradus prin stiri in presa, audienta, reactii). Si buzz-ul ala e de preferat sa fie pozitiv, nu?
La final, cateva screen shoturi care ilustreaza mai bine nevoia unei figuri publice de a-si construi o prezenta online.
"Victor Ponta blog" e deja o cautare frecventa (desi zadarnica) in Google
Inainte de a demisiona, Gordon Brown avea un blog impecabil si de succes
Succesorul lui, David Cameron, prefera comunicarea prin Facebook
Barack Obama n-a neglijat YouTube ca mediu de distributie a mesajelor, dar si de construire a unei audiente fidele
Later edit: Ponta si-a facut blog si a scris si un Cuvant Inainte. Ma bucur ca dupa intalnirea de ieri s-a mai spart un “dop de gheata” in comunicarea politica si sper ca blogul lui isi ajute si audienta cel putin la fel de mult cum o sa il ajute pe autor.
Citeste si...
Pingback: -Lumea lui Cristea- Victor Ponta blog
Pingback: Victor Ponta si-a facut blog « Horea Mihai Badau
Victor Ponta si-a facut blog si a scris si primul sau articol :http://Blogponta.wordpress.com
Pingback: Victor Ponta si blogul | Pandutzu.com
Pingback: Sa umplem sala, deci… | Sandy
Mi-a placut ideea cu screen shot-urile. Cred ca daca puneai titlul “de ce sa-si faca Ponta blog” si primul screen shot era de ajuns pentru un articol bun. :D
da, cred ca uneori vorbesc in exces :))
Ma indoiesc sincer ca blogul este al lui. As astepta o confirmare din partea sa intai.
Ponta e un zero ! Nu e nici la 0.1 % din degetul mic a lui Base. E un vierme care a scos capul din ceva putred. Oare chiar nimeni nu vede ca face spume la gura cand vorbeste despre Presedintele tarii mele ? Are o ura de nedescris in sange….. Oare asa viitor sa aiba Romania ? Ma indoiesc….. meritam mai mult decat o maimutica …. paroasa….
CE SE URMĂREŞTE PRIN REVIZUIREA TRATATULUI CU UNGARIA ?
Posted in FIGHT4ROMANIA, Patrioti, RUBRICA DE DOVEZI, Romania, Salvati Rosia Montana by smbro at 5:02 am |
De la sfîrşitul anului 1996, timp de 14 ani se află la guvernarea României o organizaţie neguvernamentală, antiromânească, şovină şi extremistă, numită UDMR (neoficial, Uniunea pentru Dezmembrarea şi Maghiarizarea României).
Obiectivul de bază al UDMR îl constituie distrugerea Statului Român şi obţinerea autonomiei teritoriale a Ardealului, urmată de refacerea Ungariei Mari. Avînd înscrise în statut obiective care sfidează Constituţia României şi care încalcă Legea partidelor politice, niciodată această organizaţie antiromânească nu a fost înregistrată ca partid politic la Tribunalul Municipiului Bucureşti, dar beneficiază de drepturile unui partid politic.
Coordonată de la Budapesta pentru realizarea obiectivelor sale, Cicciolina politicii româneşti post-decembriste, cu aprobarea şi sub tutela preşedinţilor României, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, s-a combinat şi a guvernat împreună cu PNŢCD, PNL, PD şi PDSR. Prin politica paşilor mărunţi aplicată în Guvernele României conduse de premierii Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugurel Constantin Isărescu, Adrian Năstase, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu şi Emil Boc, UDMR şi-a atins numeroase obiective. În urma protocoalelor secrete încheiate şi prin politica şantajului aplicată iresponsabililor care a adus-o la guvernare împotriva Poporului Român şi a României, UDMR a reuşit să obţină o mulţime de privilegii, concesii şi discriminări pozitive, dintre care amintim: separatism şcolar pe criterii etnice, prin alungarea elevilor şi profesorilor români din şcolile de stat româneşti; epurarea etnică din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, prin alungarea a peste 50.000 de români; restituirea în natură a proprietăţilor bisericeşti, inclusiv cele revendicate de Statusul Romano-Catolic, care niciodată nu a fost proprietarul lor; restituirea imobilelor revendicate de numeroasele organizaţii ungureşti, respectiv a clădirilor multor şcoli, licee, universităţi, muzee, grădiniţe, spitale, dispensare medicale, biblioteci şi alte instituţii ale Statului Român, care a devenit chiriaş şi acum plăteşte anual pentru chirii peste 50 milioane euro din banii contribuabililor români; înfiinţarea de secţii cu predare în limba ungară la mai multe facultăţi din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, precum şi a unor colegii afiliate acestei universităţi, cu predare numai în ungureşte, care funcţionează în Miercurea-Ciuc, Gheorgheni, Odorheiul-Secuiesc, Tîrgu-Secuiesc, Satu-Mare şi Aiud; reamplasarea la Arad a statuii celor 13 generali criminali care au ucis peste 40.000 de români şi au ars aproape 300 de biserici ortodoxe în timpul Revoluţiei de la 1848-1849 din Ardeal; atribuirea de denumiri ungureşti, identice cu cele din timpul ocupaţiei maghiare, la peste 1000 de localităţi din Ardeal; introducerea limbii ungare ca limbă oficială în localităţile unde trăiesc peste 20% etnici unguri din totalul locuitorilor; numirea unor “specialişti” unguri (ex. Kelemer Hunor, medic veterinar, ca ministru al Culturii; Cseke Attila, jurist, ca ministru al Sănătăţii; Marko Bela, poet minor, ca viceprim-ministru al României etc.) în instituţiile de stat centrale, regionale, judeţene şi locale; emisiuni în limba ungară la studiourile publice de televiziune şi radio, de la nivel central şi la cele teritoriale din Ardeal; organizarea unor referendumuri locale pentru autonomia teritorială pe criterii etnice a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, avînd sprijinul Guvernului Tăriceanu I; eliminarea denumirilor de străzi şi de pieţe româneşti şi înlocuirea lor cu numele unor criminali sau antiromâni din rîndurile cetăţenilor Ungariei; presă în limba ungară finanţată, în majoritate, de contribuabilii români; UDMR beneficiază de dublă finanţare (ca partid politic şi ca uniune culturală) din Bugetul de Stat al României; etnicii unguri care au luptat în armata Ungariei în al II-lea război mondial împotriva Statului Romăn au fost declaraţi veterani ai Armatei Române (cu sprijinul PDSR, PNŢCD, PD, PNL, PSDR, PNL ‘93, PAC, PER) şi primesc indemnizaţii, după ce au săvîrşit asasinate în massă împotriva românilor; modificarea Legii investiţiilor străine pentru a facilita firmelor din Ungaria să cumpere mari suprafeţe de teren în Ardeal; ridicarea multor monumente pentru criminalii unguri; introducerea limbii ungare ca probă eliminatorie la concursurile pentru ocuparea unor posturi în instituţiile de stat din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.
Aceste privilegii au fost acordate, în etape, ungurilor din România, după ce:
1. Ei nu au recunoscut şi nu au votat Constituţia României, contestă caracterul naţional al Statului Român şi sînt singurii duşmani ai Limbii Române.
2. La 15 martie 1990, pastorul Tökeş a intervenit la preşedintele S.U.A. cerînd să nu fie acordată clauza naţiunii celei mai favorizate pentru România,
3. În 19-20 martie 1990, Ungaria şi UDMR au organizat atrocităţile de la Tîrgu Mureş cu scopul dezmembrării teritoriale a României. Aliaţii UDMR au blocat discutarea în Parlament a Raportului despre acţiunile antiromâneşti de la Tîrgu Mureş, pentru a nu se afla adevărul.
4. În anul 1993, UDMR a cerut şi a acţionat pentru ca România să nu fie primită în Consiliul Europei.
5. În anul 1994, la dezbaterea proiectului Legii Învăţămîntului, reprezentanţii U.D.M.R. au declarat că: “Pentru copilul maghiar, învăţarea limbii române este o traumă. Dacă-l obligă, poate percepe învăţarea limbii române ca un blestem!”.
6. U.D.M.R. a făcut numeroase apeluri pentru internaţionalizarea aşa-zisei probleme ungureşti din Ardeal.
7. În ianuarie 1995, Marko Bela a prezentat “Programul de autonomie al UDMR”.
8. Ungaria şi UDMR acţionează, de 21 de ani, pentru refacerea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară, din timpul regimului comunist.
9. În fiecare an, în Ardeal, cu ocazia sărbătoririi celor trei zile naţionale ale Ungariei, au fost organizate de către UDMR multe manifestări antiromâneşti, şovine şi extremiste, la care au fost interzise Imnul Naţional şi drapelul României, precum şi Limba Română.
10. În februarie 1995, la Atlanta, Ungaria şi UDMR au cerut medierea Statelor Unite ale Americii în problema Ardealului, de fapt un nou diktat pentru sfîrtecarea României. Acţiunea a fost dejucată de Partida Naţională: PRM, PUNR, PDSR şi PSM.
11. UDMR a acţionat, împreună cu Ungaria, pentru introducerea Recomandării 1201 în textul Tratatului cu România. UDMR a cerut să fie parte, alături de România şi Ungaria, la negocierea şi semnarea acestui Tratat.
12. Ungaria şi UDMR au încercat, în martie 1995, la Conferinţa de Pace de la Paris, să impună României aşa-numitul “Pact Balladur”. Este meritul premierului Nicolae Văcăroiu, susţinut de PRM, PUNR, PDSR şi PSM, că nu a fost semnat acel document.
13. Ungaria şi UDMR nu respectă, ci încalcă, cele mai multe dintre prevederile din Tratatul cu România, semnat la Timişoara în ziua de 16 septembrie 1996.
14. UDMR acţionează în ţară şi străinătate, cu susţinere masivă de la Budapesta, pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Ardealului, la 15 martie 2011, după modelul şi precedentul Kosovo.
15. U.D.M.R a demonstrat prin fapte, în fiecare an din ultimele două decenii, că este un mare pericol pentru Poporul Român, pentru Limba Română şi pentru România.
În ultimii 14 ani, Ungaria şi UDMR au sfidat şi încălcat sistematic, de nenumărate ori, majoritatea prevederilor din Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Republica Ungară, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr.113 din 10 octombrie 1996. Prezentăm cîteva exemple edificatoare, pornind de la textul articolelor din acest Tratat:
1.Art.1: “România şi Republica Ungară (denumite în continuare “Părţi Contractante”) îşi întemeiază relaţiile pe încredere, cooperare şi respect reciproc”. Ce încredere se poate avea în Ungaria, care nu recunoaşte Marea Unire de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, care cere revizuirea Tratatului de la Trianon din 1920 şi care susţine toate acţiunile UDMR, Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) şi ale Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) vizînd obţinerea autonomiei teritoriale a Ardealului? Ce respect reciproc există atunci cînd toate zilele naţionale ale Ungariei sînt sărbătorite în România, inclusiv cu participarea preşedintelui şi a unor miniştri din Ungaria, iar sărbătorirea Zilei Naţionale a României la Budapesta a fost interzisă? Ce încredere poate avea România în Ungaria cînd în Parlamentul de la Budapesta au jurat 300 de membri ai UDMR şi CNS să acţioneze pentru obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, la 15 martie 2011?
2.Art.2: “Părţile Contractante vor acţiona pentru ca întreaga Europă să devină o comunitate de state”. Dar, Ungaria acţionează împreună cu UDMR împotriva Statului Naţional Unitar Român şi liderii acestora cer autonomia teritorială a unor “ţinuturi şi regiuni” din România.
3.Art.3: “Părţile Contractante reafirmă că se vor abţine de la sprijinirea unor acţiuni îndreptate împotriva integrităţii teritoriale a celeilalte Părţi Contractante” . Ungaria a încălcat de nenumărate ori această prevedere din Tratat prin declaraţiile şi acţiunile la care au participat în Ardeal inclusiv preşedinţii, prim-miniştrii şi miniştrii din Ungaria.
4.Art.4: “Părţile Contractante…reconfirmă că vor respecta integritatea teritorială a celeilalte Părţi şi reafirmă că nu au pretenţii teritoriale una faţă de cealaltă şi că nu vor ridica astfel de pretenţii nici în viitor”. Încălcînd Tratatul, Ungaria susţine, în fapt şi public, autonomia teritorială a Ardealului şi acţionează pentru refacerea Ungariei Mari prin anexarea Ardealului, Slovaciei, Ucrainei Subcarpatice şi a Voivodinei din Serbia. Ungaria are pretenţii teritoriale asupra României, în vatra noastră strămoşească din Dacia Mare, unde a existat cea mai veche civilizaţie din Europa.
5.Art.5: “Miniştrii afacerilor externe vor proceda cel puţin o dată pe an la trecerea în revistă a aplicării prezentului Tratat”. Prin prezenţa UDMR în Guvernul României, în perioada 1997-2010, această prevedere nu s-a respectat. Preşedinţii României, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, şi Traian Băsescu, toţi premierii şi miniştrii de Externe au acceptat tacit încălcarea de către Ungaria, UDMR, CNS şi CNMT a Tratatului de bază din anul 1996. Cu toţii au luat poziţia struţului, permiţînd astfel escaladarea acţiunilor iredentismului unguresc.
6.Art.7: “Părţile contractante se vor sprijini reciproc în eforturile lor de integrare în Uniunea Europeană.” În primăvara anului 2011, urmează şantajul Ungariei şi alte pretenţii ale U.D.M.R. cu ocazia votării extinderii spaţiului Schengen pentru România şi Bulgaria, atunci cînd Ungaria va avea preşedinţia Consiliului Europei.
7. Art.14: “Părţile Contractante condamnă orice manifestări de xenofobie, de ură, discriminare sau prejudecăţi rasiale, etnice sau religioase şi vor lua măsuri eficiente pentru a preveni orice asemenea manifestări”. Contrar Tratatului, Ungaria încurajează şi susţine astfel de manifestări pe teritoriul României, în special în Ardeal, prin UDMR, CNS, CNMT., Partidul Civic Maghiar şi alte organizaţii antiromâneşti. Niciodată Ungaria nu a condamnat asemenea manifestări ale UDMR ci, dimpotrivă, pe multe le-a patronat.
8.Art.15, alin.3: “Părţile Contractante vor lua măsurile necesare ca persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale să poată învăţa limba lor maternă şi să aibă posibilităţi adecvate pentru a fi educate în această limbă, în cadrul învăţămîntului de stat, la toate nivelurile şi formele, potrivit nevoilor acestora”. În România se respectă Tratatul, dar în Ungaria pentru cetăţenii de etnie română aceste prevederi sînt încălcate în mod sfidător. Şantajul asupra PDL şi pretenţia UDMR ca prin Legea Educaţiei să fie interzisă Limba Română la predarea Istoriei Poporului Român şi a Geografiei României pentru elevii unguri încalcă Tratatul dintre România şi Ungaria. În Ungaria, elevii români nu îndrăznesc să pretindă ca Istoria şi Geografia acestei ţări să se predea în Limba Română, cu toate că în urmă cu 6.000-7.000 de ani î.Chr. pe teritoriul actualei Ungarii trăiau strămoşii noştri geto-daci. Cetatea dacică Buda din Capitala Ungariei stă mărturie peste milenii. În Ungaria, elevii români învaţă Limba Română ca o limbă străină şi, de regulă, aceasta se predă în limba ungară. Elevii români nu au voie să vorbească în Limba Română nici măcar în timpul recreaţiilor de la şcoală.
9.Art.15, alin.8: “Părţile Contractante recunosc că, în exercitarea drepturilor la care se referă acest articol, orice persoană aparţinînd unei minorităţi va respecta, ca orice alt cetăţean al statului respectiv, legislaţia naţională şi drepturile celorlalţi. Aceste persoane se bucură de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii cetăţeneşti, la fel cu ceilalţi cetăţeni ai ţării în care trăiesc”. Este evident că membrii UDMR, ai CNS şi CNMT încalcă acest Tratat şi, mai ales, Constituţia României.
10. În Anexa la Tratat se precizează că: “Părţile Contractante sînt de acord că Recomandarea 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă Părţile să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice.” Contrar Tratatului dintre România şi Ungaria, UDMR, CNS şi CNMT, coordonate de la Budapesta, acţionează pentru obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice în Ardeal.
La 29 august 1996, preşedintele României, Ion Iliescu, s-a întîlnit cu liderii partidelor politice parlamentare pe tema Tratatului de bază dintre România şi Ungaria, subliniind că: “Tratatul respinge în mod clar orice tendinţă de revizionism, revendicare teritorială sau de lezare a suveranităţii celor două state”. Textul Tratatului respinge, dar Ungaria nu-l respectă! Ca urmare, pînă în august 2011, autorităţile Statului Român au obligaţia să notifice în scris celeilalte Părţi Contractante intenţia lor de a denunţa Tratatul. Se ştie că, la 19 noiembrie 2010, în Parlamentul Republicii Ungare s-a ţinut şedinţa Consiliului Naţional Secuiesc din România şi acolo, pe lîngă autonomia Ardealului, s-a cerut Ungariei, cu prioritate, să revizuiască Tratatul cu România. De ce ? Pentru ca, fără să fie revizuită Constituţia României, să se introducă limba ungară ca limbă oficială şi ţara noastră să devină un stat multinaţional şi federal. Prevederile art.152, “Limitele revizuirii”, pot fi “ocolite” fără voinţa Poporului Român exprimată prin Referendum Naţional, dîndu-se o anumită interpretare art.20, alin. 2 din Constituţie: “Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale”. Acest articol se coroborează cu art.11, alin 2: “Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. România este singura ţară din Europa unde s-a reglementat că unele prevederi dintr-un tratat cu alt stat au prioritate faţă de Constituţie. În baza protocolului secret dintre PDL şi UDMR şi a şantajului continuu practicat de parlamentarii unguri de la Bucureşti împreună cu Ungaria, PDL s-a angajat să acţioneze pentru revizuirea rapidă a Tratatului din 1996 şi să includă toate pretenţiile ungureşti. Pentru a se menţine la Putere, PDL susţine în genunchi toate pretenţiile iredentismului unguresc. Pe această linie se înscrie şi întîlnirea secretă de la Predeal, din seara zilei de 27 noiembrie 2010, dintre Traian Băsescu şi George Sörös, unul dintre susţinătorii pretenţiilor Ungariei şi ale UDMR. Creşterea preţului aurului şi politica marilor Puteri vizînd sporirea rezervelor de aur l-au determinat pe americanul Sörös să-i ceară sprijinul preşedintelui Băsescu pentru a începe, în următoarele cîteva luni, jefuirea zăcămîntului de aur, argint, uraniu şi alte metale rare, de la Roşia Montană, evaluat la peste 100 miliarde euro. În această perioadă, cînd directorul F.M.I. a avertizat că România riscă să intre în incapacitate de plată, preşedintele Băsescu, împreună cu liderii PDL, UDMR şi UNPR, va căuta să convingă Poporul Român că România nu are nevoie de 800-4.000 tone de aur, de peste 2.300 tone de argint, de peste 300 tone de uraniu şi de marile cantităţi de metale rare de la Roşia Montană şi, ca urmare, este necesar ca această bogăţie uriaşă să fie dată gratis unor aşa-zişi investitori străini, de fapt o mafie internaţională. Dar, Bunul Dumnezeu a lăsat această uriaşă bogăţie Poporului Român, în Dacia Edenică, şi nu unor hoţi internaţionali. La recenta întîlnire nocturnă de la Predeal s-a promis sprijinul PDL pentru revizuirea Tratatului cu Ungaria, astfel încît România să devină un stat federal şi multinaţional, în care limba ungară să fie limbă oficială, alături de Limba Română. Se pregăteşte un nou act de Trădare Naţională, acum, în preajma Zilei Naţionale a României, 1 Decembrie. Uniţi ca la 1918, românii pot şi trebuie să blocheze revizuirea Tratatului cu Ungaria şi să ceară denunţarea Tratatului care a înmormîntat liniştea românilor din Ardeal şi care a fost deseori încălcat de ţara vecină şi neprietenă, împreună cu UDMR!
Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar General al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj
CÂND SE FURA , CUM SE FURA !
- inainte de �?~89 toţi românii furau echitabil unii de la alţii. Statul îi fura echitabil pe tovarăşi, iar tovarăşii furau statul.
- - 1990-1996 se fura pe scheme şi inginerii financiare de tip piramidal. Cei care au furat s-au numit mai târziu oameni de afaceri.
- 1996-2000 se fura din privatizări. Comisioane de zeci de milioane de euro, industrii întregi vândute pe 1 leu. În perioada asta se nasc industriaşii gen Patriciu.
- 2000-2004 se fura din marile privatizări, retrocedări şi derogări de la plata taxelor şi impozitelor. Cei care au furat s-au numit mai tarziu moguli
- 2004-2008 se fura din investiţii şi contracte cu statul. Statul a investit în buzunarele şmecherilor. Cei care au furat azi le spunem �?o băieţi deştepţi�?�.
-2008-2010 privatizări nu se mai pot face, investiţii nu, că a venit criza. Aşa că s-a furat direct din bugetul statului.
-2010 -prezent bugetul nu mai exista. Aşa că se fura direct din buzunarul românilor, salarii, pensii�
IN ROMANIA
A trăi în România este o experienţă extraordinară. Numai aici poţi învăţa să te revolţi şi să te resemnezi în acelaşi timp, să supravieţuieşti şi să mori. Şi toate acestea numai pentru că România este pământul tuturor posibilităţilor
După 1989, românii au avut parte de mari deziluzii şi dezamăgiri. România a fost hăcuită cu bună ştiinţa preşe¬din¬ţilor, serviciilor secrete, gene¬ralilor la¬comi şi orgolioşi, miniştrilor, politicienilor!
Aici eşti condiţionat să trăieşti sub ciocoii noi, care fură tot de la ăştia mai “oa¬meni”, care punem capul în pă¬mânt şi credem că suntem mai civilizaţi dacă nu reacţionăm când ni se încalcă drepturile.
Nulităţile ajung şefi de tot felul, în timp ce valorile autentice sunt excluse. Justiţia, practic, nu mai există.
Pentru că aici este mai rău decât într-un lagăr, pentru că nesimţirea şi nepăsarea sunt la putere şi printre noi, în principalele instituţii (şcoală, spitale etc.), pentru că o să ajungem minoritari în ţara noastră din cauza [...]
Este ţara eternelor PCR – Pile, Cunoştinţe, Relaţii. Pilele încă funcţionează mai bine decât competenţele
● O ţară cu o mentalitate bizară: că angajaţii sunt sclavi
● Aici, oricine ar fi la putere ori fură, ori e nepăsător faţă de sănătatea şi educaţia acesui popor
● În plus, până şi sănătatea e bolnavă
● În România, serviciile sunt de o calitate îndoielnică. Uneori devin…deservicii
ROMANIA , ŢARĂ DE POVESTE
La noi, în România:
– Salariile cresc, scăzând
- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
- Plătim asistenţa medicală gratuită
- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună.
Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată
- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari
- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă
- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program
menit să-l distrugă
- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%
- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300.000
- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta,
în fiecare clipă, telefonul
- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale
-S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite
S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu
circa 10%
-Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri
personali ai primului-ministru
-Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a
primului ministru care este doctor în drept constituţional.
Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!
-Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea
- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile
în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt.
Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa
-Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului
a fost desemnat de “flacăra violet”
-O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane
- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri unul demis, unul interimar
şi unul desemnat
-Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza
-Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară
-Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost
- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii
-Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari
-Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente
-Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere
-Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50%
faţă de anul precedent
S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar
-Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată
cel puţin o pâine în fiecare zi
-Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a
românului este adusă din alte ţări
- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa.
Cu gazele se întâmplă la fel
- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine
-Si gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt
-Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!
Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată!
Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste.
Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!
.
Cum arată azi societatea din România
Te arde. Ştiu că te arde.
În România, aici, există o societate profund polarizată, profund schizoidă. Din ce în ce mai polarizată şi mai schizoidă dela an la an. Se găseşte aici o majoritate ponosită, subjugată compromisului şi lipsită de drepturi, despuiată până de propriile pontenţialităţi, peste care tronează vulgar şi arogant o minoritate, îndrăznesc să spun ucigaşă cu „gipane” supradimensionate, gata să te spulbere cu zile pentru singura vină de a te fi aflat în faţa scumpilor lor bolizi, gata să te stâlcească în bătaie pentru simplu moft de-ai fi încurcat în grandomănia lor fără limite. Sunt indivizi care şi-au pierdut orice reper nu doar creştin, ci uman.
Iar Legea nu există decât, poate, pentru proşti. În fond, asta este şi ideea.
Sărmanii îi urăsc pe bogaţi, îi despreţuiesc pentru comportamentul lor dar, în adâncul inimii, îi invidiază, le admiră viaţa şi ar vrea să fie ca ei. Să poţi ajunge din terorizat terorist, iată visul ce merită visat!
Oamenii au uitat să vorbească şi latră. Se comunică aproape monosilabic:băi, măi, vino, dute, hai, mă-ta…. Toate formulele de politeţe, de bună voinţă, cuvintele acelea galante, cu consistenţă, noimă şi duh, care te îmbogăţesc,care îţi descreţesc fruntea şi-ţi fac ziua agreabilă – mulţumesc, bunăziua, ce mai faceţi, mă bucur pentru dumneavoastră – par să fi ieşit din uz. Trăiesc numai în dicţionare şi, din câte îmi dau seama, dicţionare nu prea mai foloseşte nimeni.
Lumea se îmbulzeşte în zona ta privată la bancă, la poştă, la magazin. Lumea nu este senină şi demnă. Lumea care se „descurcă” e mereu grăbită, repezită, agresivă. În realitate, se fuşereşte la greu, şi totul pare dus numai până la jumătate. Hai, maximum până la trei – sferturi, după care „e bine şi aşa”, adică se schimbă brusc direcţia, viziunea, prioritatea.
Fidelitatea faţă de un principiu asumat este taxată drept rigiditate, criteriile-s
bune doar în teorie. Flexibilitatea este cuvântul de ordine azi, mai ales cea morală. Se practică în plus, o eschibare degradantă, greţoasă a sexualităţii; senzualitatea femeii nu mai este cu perdea, ci pornografie; machiajul este mai greu,’ decolteurile – adânci, bărbaţii aţâţaţi în animalicul lor.
Lucrurile sfinte sunt subiect de banc, iar spaţiul public este nespălat.
De gura adolescenţilor să te fereşti. Mulţi dintre ei nu mai respectă nimic şi pe nimeni, nici chiar pe ei înşişi. Ruşinea a murit, cuviinţa îşi dă ultima suflare.
Prin cartiere cofetăriile s-au transformat în cazinouri.
Manelele au evadat din muzică şi s-au instalat în haine, în arhitectură, în maldărele de gunoaie din mijlocul parcurilor naţionale, în drujbe şi-n termopane.
Kitsch-ul acoperă ultimele bastioane ale solemnităţii şi ale decenţei. Piese de o frumuseţe elegant trasată cad în mâinile unor demolatori nu doar fără cultură ci lipsiţi chiar şi de acea înăscută delicateţe în faţa purităţii simple
.Unii demolează chiar construind. Demolează autenticul şi frumosul, sluţesc peisajul şi handicapează sufletele privitorilor. Natura, creaţie a lui Dumnezeu,
este incediată, braconată, furată, retezată dela pământ, lăsată să se irosească sub scaieţi. Aşa tratează mai – marii darul. Ţara-i un S.R.L. Al lor.
Preoţia se vinde şi se cumpără, moşiile sufleteşti se tranşează ca şi imobiliarele.
Spiritul trebuie ancorat cu lanţuri în trotuar, ca nu cumva să leviteze. Trebuie îndesat cu talismane din plen. Crucile trebuie împănate ca nişte ţoape ale tranziţiei, cu flori de plastic îndesate în jumătăţi de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprimă în doze mari de beton, în pseudo-icoane şi în podele sclipicioase.
Lucrurile bune trebuie să fie mari.
Bigotismul a devenit virtute şi vorbeşte în citate aproximative.Ai senzaţia că sufletele rătăcesc răzleţe undeva într-un gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumblă singure, pustii şi pline de riduri de colo până acolo punându-şi ca unic ţel banul- fără de care eşti nimeni
.
Dacă nu ai bani, nu ai drepturi, nu primeşti respect, nici îngrijire, demnitatea
persoanei umane stă în dimensiunea portofelului, în succes, în numărul de plecăciuni efectuate periodic faţă de pile sus puse. La cantitatea de muncă şi de stres pe care o presupune, o minimă prosperitate te costă sănătatea, căsnicia şi viaţa personală.
Toţi vor să ajungă bogaţi repede, doar o viaţă au, şi ea se consumă integral aici, între hoţi şi şmecheri, în această perpetuă senzsţie de nesiguranţă.
.Aşteaptă-te ca în România să te simnţi în nesiguranţă. Cine mai are oare instinctul de a produce ceva, de pildă lucruri de calitate ? O mai fi viu instinctul acela al ţăranului harnic şi cu scaun la cap de a diversifica, de a fi pregătit,de a umple hambarul cu lucrul mâinilor lui? Ori pasiunea meşteşugarului de a lăsa ceva solid în urmă, peste generaţii? Mai ţine cineva la ideea lucrului durabil şi bine făcut ca la o satisfacţie personală? Nu pot să îţi dau mari speranţe .
Aşteaptă-te ca acela care a comis o ilegalitate sa îţi pretindă să plăteşti în locul lui, iar dacă refuzi să o faci, să se indigneze „că nu este drept”. şmecheria este nu mai a lui, dar vinovăţia este la comun, ca la comunişti. Când este de luat, să ia singur, dar când este de dat, să dea toţi. Pretinde manipulare, dezimformare, naivitate întreţinută, sărăcie.
Democraţia nu funcţionează, fiindcă dacă ar funcţiona ar însemna că poporul ar avea puterea, ori eu nu văd asta nici unde.
Educaţia este dinamitată după cum este şi familia. Copii rămân de izbelişte, devoraţi de oboseală, precaritate materială, visele comuniste sau ambiţiile de carieră ale părinţilor.
Sănătatea este un cadavru în putrefacţie, iar-dacă – mi permiţi metafora-la morgă nu funcţionează, nici frigiderele, nici aerul condiţionat.
Agricultura este în colaps; turismul este o glumă sinistră ( avem brand dar n-avem produsul propriu-zis ); sportul este cvasi-inexistent. drumurile sunt omor cu premeditare.
Patria este enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc,care mai respiră cât de cât normal, care mai ţintesc către ceva, care nu au fost carbonizate încă în acest război civil mocnit, dar generalizat sunt câteva discrete enclave de dreaptă judecată, de deschidere, de iniţiativă, de profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă şi de construcţie, de demnitate, de mărturisire, de creştinism autentic, de delicateţe revigorantă, de iubire şi bunătate, de gândire pe termen lung, cu încrederea în nişte valori perene clare şi negociabile.
Enclavele bine crescute îşi acceptă marginalitatea, efectuând mişcări retractile către forul interior al propriei fiinţe, refugiindu-se în anonimat ca să salveze măcar pe sine. Înţelepciunea lor proaspătă, răbdarea lor purificatoare se transmite ca alchimia numai pe filiere de iniţiaţi, iar copii lor vor suferi precum ciudaţii şi inadaptaţii societăţii.
MARŞ DE ADIO
Adrian Păunescu
La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine , câmpuri , fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România – n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,
cum v-au putut părinţii voştri face ?
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă ?
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
ia cereţi-vă puţintel, afară.
Decât să vă trimită ţara noastră ,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară.
Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare :
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”
.
E timpul să plecați…
E timpul să plecați, cât nu e prea târziu,
Pân’ n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forțați norocul… ferească Dumnezeu…
Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând…
Și el are răbdare… și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.
E timpul să plecați, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul… și-a expirat în van.
Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani,
Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare…
Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi,
Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu gângăviți ca voi… și plini de incultură.
Uitați-vă în jur, vă place ce-ați făcut ?
De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut,
Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie,
Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.
Cu paznici pe la porți, de cine vă e teamă ?
Cine mai credeți voi că vă mai ia în seamă ?
Nu sunteți Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeți coarda… plecați cât mai e timp.
Ieșiți și voi puțin prin lumea aia bună,
Ca să simțiți și voi cum euro se-adună.
În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-ați vândut și ne-ați îngenuncheat.
În care obligați ne ducem sărăcia
Ca voi să puneți ghiara ușor pe România.
Ne mor copii acasă din dorul de părinți,
Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți.
De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie,
Și-n timp ce noi plătim… voi huzuriți ca zbirii,
Ați dus sărmana tară la limita pieirii.
E timpul să plecați, lăsați-ne pe noi…
Destinul prost să fie… dar nu făcut de voi.
Voi știți să locuiți doar în afara legii,
Să adunați prin furt averi și privilegii.
V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorții,
Pe voi, ce-ați luat… și revoluția și morții.
Doar nu cumva vă vreți istoriei eroi,
S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.
Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziți-vă, e timpul, cu toți, această tară
S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.