Poate poti sa ma ajuti.

1 Flares 1 Flares ×

Sunt o cititoare veche a blogului tau, si mai rar comentatoare, deci nu stiu daca numele meu iti suna cunoscut.

Nu stiu exact de ce iti scriu tie mailul asta – poate pentru ca-mi pari o femeie foarte puternica, care-i in stare sa depaseasca orice. Asta e impresia pe care mi-am facut-o despre tine, in cei aproape 4 ani de cand te citesc.

Stiu ca si tu ai iesit recent dintr-o relatie, asa ca am asa, un fel de curiozitate. Cand incepe sa fie mai bine? Ce as putea face sa fie mai bine? Nu de alta, da’ eu, pe masura ce trece timpul, ma simt din ce in ce mai rau. Si am senzatia ca n-o sa imi revin niciodata. Si ma sperie lucrul asta. Ma asteptam sa fie greu, dar nu chiar atat de greu.

Si nu mai stiu ce sa fac, si simt ca nimeni nu ma intelege. Poate si pentru ca am in jur doar cupluri aparent fericite. Si, nu stiu de ce, dar simt ca tu ai putea intelege cat de cat, si, poate, ai putea sa ma ajuti cu un sfat, sau macar cu o incurajare.

Sper ca nu te deranjeaza mailul meu. Intr-un fel ciudat, ma simt oarecum apropiata de tine, dupa atatia ani in care te-am citit aproape zilnic. Cred ca de-asta mi-a venit sa-ti scriu.

Cu drag,

X

povestile unei inimi

Draga X,

Ai zis bine “aparent” fericite. Stii cata lume sta intr-o relatie de teama singuratatii, si alege sa arunce gunoiul sub pres, ingrozindu-se la alternativa?

Din pacate “presul” nu digera automat gunoaiele, asa ca intr-o zi, mai devreme sau mai tarziu, bula se sparge. Acolo unde exista bula, va exista si un deznodamant trist. Stiu, ai sa zici ca nu te priveste/incalzeste pe tine asta. Ai fost aruncata in arena leilor “single” fara sa vrei, sa fii pregatita sau sa intelegi cum ai putea iesi din ea. Probabil esti mai tanara decat mine, ceea ce inseamna ca oricum iti va fi mai usor. Trust me on this one;)

Stiu ca ti s-au “alocat” intervale de timp in care sa te vindeci: prietenele au zis o luna, tu ai zis trei luni, mama doua saptamani… si tot asa. Iar acum, ca le-ai depasit pe toate, ai tendinta sa intri in panica. Don’t!

Problema noastra, a femeilor, e ca fiecare despartire ne catapulteaza intr-un doliu greoi si imbacsit care, privit atent, se dovedeste a fi dedicat nu doar defunctei relatii, ci tuturor esecurilor sentimentale din viata noastra. Practic, atunci cand plangem dupa barbatul de care ne-am despartit, ne jelim de fapt tot trecutul amoros incarcat de probleme, drame si esecuri. Si n-ar trebui. Ei se despart doar de noi, punct.

De ce iti zic asta? Pentru ca tu singura ai zis “nu devine mai usor, devine mai greu pe masura ce trece timpul”. Dar, odata cu trecerea asta a timpului, amintirea relatiei se estompeaza si ramane, pregnant, doliul pentru toata seria de despartiri de care iti vorbeam mai sus. Si e important sa intelegi asta, sa constientizezi ca nu plangi la icoana lui, ci a propriului tau trecut, care il cuprinde si pe el.

Poate gresesc, poate emit vorbe mari. Sa stii ca devine mai usor in timp, ca o rana la picior cu care te obisnuiesti sa mergi si in timp observi ca nu mai schiopatezi, ba chiar, atunci cand te astepti mai putin, si cicatricea s-a dus. Secretul e sa nu scurmi rana aia, sa ti-o asumi, sa o lasi sa-si faca mendrele. Iar vestea buna e ca nu are nevoie de medicamente, decat de timp (un panaceu foarte eficient) si de un pic de rabdare din partea ta.

Nu stiu cum sa te ajut, altfel decat sa-ti daruiesc o carte pe care eu, una, am citit-o de curand simi-a placut mult, pentru ca am empatizat cu personajul-povestitor. Cartea se cheama Povestile unei Inimi, am primit-o recent de la PR-ita autoarei si urma sa o pun in concurs pe blog. Dar nu vad castigatoare mai nimerita decat o cititoare fidela a blogului care mai e si single pe deasupra, asa ca sar peste etape.

Eu sper ca Povestile unei inimi sa iti readuca un strop de zambet pe buze si, daca ai crede in semne, ai putea sa o interpretezi ca pe un semn ca totul va fi bine. E un “Sex and the City” autohton, cald si sincer. Cartea vine cu o sacosica-gentuta si o agenda, ambele branduite. Exemplarul e nou nout, eu am “devorat” altul, primit separat. Cat despre autoare, Diana-Florina Cosmin e o simpatica, ti-a lasat si un autograf.

povestile unei inimi

Draga Raluxa,

Simteam eu ca ai putea sa intelegi si sa imi spui ceva care sa ma ajute, si nu m-am inselat. Nu am pe nimeni in jur care sa inteleaga atat de bine lucrurile astea, si care sa imi raspunda cu atata calm. Mi-a facut foarte bine sa ma descarc.

Cat despre carte… Iti multumesc! Se nimereste tocmai bine si abia astept sa o citesc. Transmite-i si autoarei multumirile mele. Si da, iti promit ca o sa fiu mai indulgenta, ca o sa imi acord atat timp cat am nevoie…

povestile unei inimi

*conversatie pe mail absolut reala, publicata cu acordul cititoarei. Sursa foto: pagina de Facebook Povestile unei inimi. Imi cer scuze daca v-am privat de un concurs, dar “castigatoarea” va multumeste sincer.

1 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 1 1 Flares ×
Comments
  1. elementfifth
    |   
  2. Tudor Galos
    |   
    • Raluca Popa
      |   
  3. Aurel Drăguţ
    |   
    • Raluca Popa
      |   
      • Aurel Drăguţ
        |   
  4. idaho
    |   
  5. Paul
    |   
  6. tina
    |   
  7. kellogs
    |   
1 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 1 1 Flares ×
Read previous post:
A venit primavara, m-am apucat de dieta

Si ca mine sunt sute, poate mii de romance care pandesc cu groaza prima raza de soare pentru a se...

Close