M-am intalnit in seara asta cu cateva insighturi fenomenale in UX, adica User Experience, stiinta aia care ne invata cum sa procedam la cladirea unui website usor navigabil, intuitiv, confortabil pentru utilizator si cu potential mare de conversie (daca stie cineva vreo traducere exacta in romana pentru UX primeste banner pe raluxa.com timp de o luna).

Unde? La Online MeetUp in Orange Concept Store, unde am avut ocazia sa il aud vorbind pe Paul Schwartfeger, co-fondator si director de user experience strategy la Etre. Wow, deci omul asta chiar se pricepe sa arate cu degetul orice site la capitolul usability. Brusc toate paginile pe care ni le prezenta erau pline de cusururi, oboseau internautul, il bagau intr-o bucla sau stricau experienta navigarii prin comenzi strict corelate cu intuitia lui. Printre paginile desfiintate de Paul la nivel de UX s-au numarat sectiunile de online store si de intregistrare utilizator ale unor branduri puternice gen Adidas, Apple sau Walmart.

Dincolo de fascinanta lume a User Experience, m-am bucurat sa revad bloggerimea de top a Romaniei la primul eveniment de online al lui 2010. Decat sa va insir cu cine m-am revazut la Online Meetup, mai bine luati voi Zelist-ul la mana, e mai usor:) Am plecat de acolo cu impresia ca partea de socializare a contat poate mai mult decat subiectul dezbatut, pentru ca lumea a tot misunat, degajata, in recunoasteri si conversatii care deja anticipau RoBlogFest 2010. Apropo, cine e bloggerita voastra preferata pe care o sa o votati fara nicio retinere?:D

Titlu inspirat de Arhi, in caz ca vi se parea ca l-ati mai vazut undeva.

Periodic ma apuca nervii pe trolisorii care misuna pe internet mai ceva ca sobolanii prin Glina. Cine dracu sunteti voi si de ce va luati de oameni de care n-ati fi auzit niciodata daca nu erau suficient de buni, de talentati si de diligenti pentru a ajunge cunoscuti? Cata lume credeti ca va poate aplauda modesta flegma, data de multe ori contra vantului, cu care va marcati propriul “debut” in online?

Un exemplu elocvent e Alex. Cum care Alex? Alex! Un utilizator de kosmobil.ro (aparent e o retea de microblogging romaneasca care se lauda cu impresionanta cifra de 180 de membri, inclusiv subsemnata, inscrisa pentru prevenirea furtului de identitate). Alex are patru followeri, dintre care unul e un cont administrativ. Celor trei ramasi, Alex doreste sa le impartaseasca idei de mare valoare despre bloggerii cunoscuti din Romania. Ca de exemplu: Read more…

Pentru ca doua muze din blogosfera mi-au pasat recent cate o leapsa, azi o sa va plictisesc cu o abundenta de informatii despre mine. Iar cum obisnuitii locului cunosc deja obiceiul meu de a adapta, rearanja si personaliza lepsele care poposesc pe acest blog, nu fac exceptie nici cu acest 2 in 1.

Sa purcedem cu exercitiul numarul 1, primit de la Oana: ce ar trebui sa stii despre mine inainte sa ma inviti la o cafea?

• Nu beau cafea decat dimineata, cu rare exceptii. Si sunt fooooaaarte morocanoasa dimineata pentru ca prefer sa mi-o pastrez pentru mine. Asa ca mai bine ne intalnim in a doua jumatate a zilei, la o limonada.
• Daca formulezi invitatia de pe o zi pe alta imi va fi extrem de greu sa ajung, pentru ca am obiceiul sa imi umplu agenda cu lucruri pe care trebuie sa le fac a doua zi. Si in ziua urmatoare. Ideal ar fi sa stabilim ceva cu minim 3 zile inainte, ca sa ma vezi relaxata si binedispusa, cu un interval de timp generos pe care ti-l pun la dispozitie.
• Daca ma plictisesti o sa fumez mult mai mult decat de obicei. Read more…

Cum recunosti pupincuristul fruntas dintr-un birou?

Daca sefa e in concediu o suna in fiecare zi, ba ca sa o intrebe cum se mai distreaza, ba ca sa obtina un sfat pretios despre o situatie complicata la munca.

Iar cand sefa se intoarce la serviciu e primul care se repede sa o intrebe: “Bine-ai venit! Cum a fost in concediu?”

Locatie: restaurantul din Ikea

Timp: duminica la pranz (stiu, sunt inconstienta!)

Circumstante: aglomerat pana la refuz de romani flamanzi

Poftind la meniul lor cu piept de pui, am rezistat stoic la coada de tavi care se cereau burdusite cu prajituri, chiftelute suedeze si somon. Evident, fiind aglomerat la coada era full si la mese, ca tot romanul avea in vedere umplerea matului ca o prioritate fata de decorarea casei.

Pana acum, nimic neobisnuit. O duminica banala, o locatie de fastfood previzibil de burdusita pentru ora respectiva.

Cum am inteles eu procedura de servit masa la Ikea: iei o tava, stai la coada, iti cumperi haleala, te asezi la o masa libera, mananci, duci tava pe rafturile alea special amenajate si pleci fericit.

Cum se intampla de fapt: unul sta la coada in timp ce nevasta / varul de la tara / cainele special dresat pentru asta tine o masa ocupata timp de juma de ora pana se intoarce eroul cu crapelnita. Astfel  timpul de ocupare a unei mese se dubleaza iar fraierii care au stat intre timp la coada fara sa-si revendice masa dinainte si-o iau in bot si mananca in picioare, da-i dracului de prosti. Adevaratii destepti sunt cei care au privit in gol sau la farfuriile altora juma de ora asteptand sa le vina ruda cu tava, triumfatoare.

Am stat la ditai coada vreo 20 de minute, dupa care am cautat (si gasit) masa la care sa ne asezam. Alaturi era un tip care, probabil speriat de bombe ca nu avea unde sa manance, isi trimisese prietena sa stea la rand si sa aduca mancarea pentru amandoi. In scurtul interval in care ne-a fost vecin, el a asteptat. Tinand masa aiurea. Cand am terminat, a aparut si prietena lui cu tavile.

Uitandu-ma in jur am remarcat ca o treime din mese erau ocupate de oameni care nu faceau nimic, nu mancau nimic. Pur si simplu sprijineau spatarul scaunului pentru cand va veni mancarea.

De-aia se aglomereaza aiurea zonele fast food din centrele comerciale, ca romanii sunt disperati si prefera sa intepeneasca la masa aia un interval dublu de timp, timp in care altii ar fi putut sa manance si sa plece linistiti.

Tipic romaneasca, nevoia asta acerba de proprietate absoluta pe tot ceea ce ne inconjoara frizeaza uneori penibilul.