Probabil ca nu mai aveati nevoie de inca o voce din blogosfera care sa va repete cat de prost e filmul, dar mesajul are mai multa greutate cand vine din partea cuiva cu standarde realmente flexibile in privinta comediilor romantice. Credeti-ma ca am devorat cu incantare multe dulcegarii cinematografice impachetate in roz bombon la viata mea, dar niciodata riscul de diabet n-a fost mai mare si mai neasteptat decat la Friends with Benefits. Citeste mai departe
Cand l-am vazut, primul gand a fost cum va fi viata fara el, cand va fi disparut din viata mea. Chiar daca imi placea – ba chiar as putea spune ca datorita lui ma simteam si eu alta persoana, fiindca ma punea subtil in valoare.
Ne potriveam, dar in acelasi timp imi era si teama de el, teama ce s-a materializat curand intr-un soi de respingere.
Ca tot ma chinuie subiecte existentiale la ora asta, am ajuns si la problematica faptelor care ti se inlantuie in viata, mai precis la intrebarea care razbate din titlu. Pentru ca poti sa gandesti ca lucrurile care ti se intampla sunt caramizi asezate la temelia unui scop suprem. Sau, abatandu-te de la teoria destinului, poti sa le iei ca atare si sa le sucesti degeaba pe toate partile, ca n-au nicio semnificatie ulterioara. Citeste mai departe
Nu ma refer aici la drobul de sare, ci la sarea din bucatele zilnice, daca vrei. Sunt temerile alea care te insotesc cu fidelitate in drumul prin viata si a caror suflare o simti permanent in ceafa. Hai, gandeste-te, care iti sunt scenariile cele mai rele? Ti le-ai construit in minte de o mie de ori, dar nu le poti face fata in realitate nici macar o data. Poate si pentru ca ai fost drogat toata viata ta cu ideea ca e bine sa ne temem, ca frica e constructiva, pazeste pepenii si tot asa. Citeste mai departe
