Numele din viaţa mea

Aveţi obiecte care şi-au câştigat un nume al lor, prin importanţă sau valoare afectivă? Eu da. Şi pentru că tot am dezbătut ieri chestiuni onomastice, o să rămân în aceeaşi sferă şi astăzi pentru a trece în revistă numele cu rezonanţă în viaţa mea. Sunt nume pe care le-am dat unor prieteni dragi, titulaturi care nu se regăsesc în nicio carte de identitate sau document oficial.

Ghiţă este laptopul pe care scriu acum. Ştiu că de fapt numele lui de scenă e Dell (şi atât). E uşor, subţire, puternic şi tare cooperant, din moment ce cam geme de fotografii de câte 5mb fiecare, toate aşteptând să fie sortate, procesate şi redimensionate. Ghiţă, profit de ocazie să-ţi multumesc pentru toate momentele critice în care nu ai rămas fără baterie. Şi îmi cer scuze pentru înjurăturile pe care ţi le-am adresat înainte de restarturi. Eşti un prieten adevărat. Keep rocking!

Baby alias Canon Eos 1000D este alt tovarăş preţios: DSLR-ul care în ultima vreme m-a însoţit prin vacanţe şi mi-a ţinut companie în zilele obişnuite. Un lucru e de ştiut despre mine: nu mă plictisesc niciodată cu o camera foto în mână. M-am obişnuit să văd lumea prin lentila lui Baby, a devenit cel de-al treilea ochi al meu care a imortalizat multe metafore şi a făcut numeroase cadouri prietenilor (Uaaa… ce bine arăt în poza asta! Eu nu ies niciodată bine în poze!)

Bubu: nu, nu e vorba de pisica familiei Piticu-Innocente. E numele de scenă al maşinuţei care îmi suportă cu stoicism accesele de îngâmfare în trafic, de adrenalină pe autostradă, de punctualitate excesivă când sunt blocată în coloane interminabile şi de panică totală când cere îngrijiri. În cartea de identitate se numeşte Volkswagen Polo, are doi anişori şi se hrăneşte cu cantităţi modeste de motorină. Bubu pare o mâţă blândă când n-am chef să îl gonesc prin oraş, dar de cele mai multe ori e o fiară care atacă traficul infernal din Capitală dezlănţuindu-şi toţi cei 70 de armăsari putere:) Bubu urăşte taximetriştii, iubeşte şoferii care se lasă depăşiţi pe autostradă fără flashuri şi e în general un servitor cuminte şi entuziast.

Shtock von Hentziu: ştiu, e un nume banal care poate nu merita menţionat aici:). Shtock este un şoarec de rang care mă domină de la înălţimea raftului cu jucării de pluş. A fost adoptat în Sinaia, oarecum împotriva voinţei mele, iar personalitatea sa complexă şi prezenţa subtilă m-au cucerit între timp. Botezul lui a necesitat oarece exerciţiu de imaginaţie, dar numele rezultat, fiind produsul unui adevărat brainstorming, i se potriveşte ca o mănuşă.

Cam astea ar fi, la prima strigare, rezultatele relevante al căutării după numele neoficiale ce şi-au găsit locul în viaţa mea. Am omis intenţionat alinturile dedicate oamenilor şi animalelor, lăsând loc prietenilor neînsufleţiţi, al cărui rol e atât de des trecut cu vederea în viaţa de zi cu zi. Ştiu, numele au un iz retard, dar astea sunt principalele mele jucării şi merită o identitate a lor…

PS: dacă vă dă ghes ideea vreunui nume original, daţi-mi de veste. Mai am destule gadgeturi şi jucării care deocamdată zac în anonimat.

Citeste si...

1. Cu cine îmi împart numele
2. Oh Titus, oh Bruce…
3. Azi puteţi să-mi spuneţi Geta