Degustare cu Meggle

0 Flares 0 Flares ×

Weekendul asta am primit jumatate de portbagaj de lactate Meggle, asa ca m-am lansat in mici degustari. Exagerez, dar stiti foarte bine ca am portbagajul mic la Fietel (plus ca mai mereu sunt niste papornite pe acolo care ocupa spatiul).

Lapte ‘barista’ de la Meggle

Laptele pentru cafea de la Meggle se recomanda drept “barista milk” si, desi initial l-am vazut doar ca pe un artificiu de marketing, chiar se potriveste foarte bine cu cafeaua. Seamana putin la textura cu laptele condensat pe care il gasim de obicei la capsule, dar nu schimba gustul cafelei si e semnificativ mai putin gras. Nu e nevoie decat de foarte putin lapte in cafea pentru a deveni catifelata si cremoasa, fara sa o dilueze si sa ii ia din tarie.

In plus, cu putin exercitiu poti sa faci niste decoratiuni in spuma. E clar din fotografie cat de talentata sunt, da? :)

Parti proaste: sticla era in intregime (in ceha? croata? slovena) intr-o limba straina, asa ca am mers pe ghicite.

Unt de la Meggle

Urmatoarele produse incercate au fost cateva sortimente de unt, in diverse packaging-uri – de la clasicul pachet de unt invelit in hartie pana la versiuni mai tartinabile, in cutie de plastic (varianta cu si fara sare), pachetele mici de unt aromatizat sau chiar un borcanel mai gourmet de unt cu trufe.

Castigator la puncte este untul tartinabil sarat (cutia aurie), pe care Baiatul Dragut l-a revendicat fara drept de apel pentru sandvisurile de dimineata, decretandu-l “chiar tartinabil”. Nerecomandat celor sensibili la consumul de sare, mi-a placut si mie pentru ca si eu mananc destul de sarat si asta merge consumat pe paine, direct, fara adaos din solnita.

Untul cu trufe nu m-a impresionat pe paine neagra, dar o sa il incerc pe niste tagliatelle sa vad daca imi schimb parerea. Sau intr-un risotto… mmm…

Un sortiment pe care vi-l recomand fara ezitare daca va place sa mancati picant este untul “Diablo“, care te face sa simti ca traiesti atunci cand musti chiar din cel mai banal sendvis. E bun si cel cu verdeturi, dar cel cu usturoi (varianta in ambalaj mov) e un pic prea condimentata.

 

Panna Cotta de la Meggle

M-a intrigat cutia de Panna Cotta primita, asa ca am profitat de faptul ca e weekend si am preparat-o pe loc. De fapt nu chiar pe loc, pentru ca are nevoie sa stea la rece cateva ore, dar in seara respectiva am putut gusta produsul final.

Se prepara super simplu, ingredientele si instructiunile de pe ambalaj erau disponibile si in engleza, si in romana.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa torm continutul cutiei intr-o cratita – bine, turnat este mult spus, pentru ca spre surprinderea mea produsul era semi-solid asa ca a trebuit sa decupez ceva mai mult din cutie ca sa il scot.

Am incalzit cratita la foc super-mic, cu grija ca panna cotta sa nu se arda sau sa nu fiarba, conform instructiunilor.

Cand preparatul a devenit complet lichid si caldut, l-am turnat in cescute si l-am lasat sa se raceasca putin la temperatura camerei, apoi la frigider cateva ore.

In timpul asta am pescuit din congelator o punga de mix de fructe de padure, pe care le-am fiert cu putin zahar si le-am omogenizat cu 2-3 miscari din mixerul vertical (cat sa mai ramana bucati de fruct in sos).

Cand s-a facut seara, am desfacut un prosecco rece si am savurat rezultatul final :)

Pe autorii morali si fizici ai acestor bunataturi ii gasiti in magazine, dar si pe Facebook, pe pagina Meggle Romania.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Comments
  1. Mara
    |   
  2. mihaiutzu3
    |   
    • Raluca Oda
      |   
  3. Mami
    |   
  4. Chantel
    |   
  5. Dezinsectie Bucuresti
    |   
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
WeLoveDigital Forum

M-am luat cu altele si n-am mai fost de multisor la un eveniment de online. Asa ca azi si maine ma...

Close