Matei Brunul, roman finalist la Premiul Augustin Fratila

0 Flares 0 Flares ×

Am parcurs cartile finaliste la premiul Augustin Fratila cu ochi de cititor, nu de critic literar. Si, avand mintea suficient de deschisa incat sa ma pot bucura doar de poveste si de imaginile pe care autorul le-a zugravit puternic in imaginatia mea, am reusit sa aleg cu sufletul. Dupa ce ratiunea (juriul de specialitate care a selectat 5 titluri finaliste din 59 de inscrieri) si-a spus cuvantul, inima a avut loc sa se desfasoare si sa aleaga.

Stiu ca e o responsabilitate mare sa inclin balanta celor 10.000 de euro intr-o directie si toate cele 5 carti sunt suficient de bune incat sa merite acest premiu. Avantajul de a face parte dintr-un juriu relativ mare este ca, daca gresesc, dreptatea colectiva nu va avea de suferit prea mult iar premiul se va duce, totusi la castigatorul de drept.

Acestea fiind spuse, sa va povestesc despre Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici.

Nu credeam sa-mi placat atat de mult aceasta carte, eu nefiind fana povestilor izvorate din vremea comunistilor. Matei este un papusar de 37 de ani cu antecedente de emigrare prin anii 40, caruia inchisoarea comunista i-a provocat o ciudata amnezie si care incearca sa se reintegreze in societatea patrunsa de avantul comunist al anilor 60.

Alaturi de el mai regasim trei personaje pe parcursul firului epic: marioneta Vasilache, de care nu se desparte si care ii serveste drept cel mai bun prieten, tovarasul Bojin – “organul” comunist care il ajuta cu reintegrarea si implementarea ordinii comuniste in viata si Eliza, un personaj feminin destul de opac ce se situeaza la polul opus – cel al destabilizarii, dezordinii, ravasirii.

Autorul are minunate capacitati descriptive, astfel incat pe parcursul lecturii m-am simtit trasa in tabloul pe care il zugraveste. Povestea iti lasa deopotriva un gust amar (de exemplu cand citesti despre torturile indurate de Matei in puscarie), te si induioseaza (cand el, dus alaturi de ceilalti puscariasi pe santier sa construiasca blocuri pentru tanara societate comunista se indragosteste de vederea de la etajul 4 a blocului care se construia si asimileaza vederea aia cu libertatea), te si distreaza (cand ajunge acasa la tovarasul Bojin care ii arata, mandru, colectia de aparatura ruseasca ce troneaza in dormitor ca o comoara).

L-am descoperit pe Matei cuvant cu cuvant (chiar daca autorul nu-ti dezvaluie foarte mult din personalitatea si gandurile lui, mai degraba iti povesteste ce i se intampla) si cand am terminat de citit am ramas exact cu sentimentul ala de implinire dupa o poveste rotunda si inchegata, dar si doritoare sa aflu mai mult din ce i s-a intamplat.

Cred ca cel mai relevant criteriu de selectie este faptul ca, odata inceputa cartea, n-am mai lasat-o din mana pana la final. Romanul a pus stapanire peste o duminica intreaga si frumoasa. Si stiu ca la un moment dat o sa ma intorc la el, dupa ce il voi fi uitat indeajuns.

Multumesc Asociaţiei Casa de Cultura pentru onoarea de a fi participat la jurizarea acestei competitii literare. Concursul este organizat cu sprijinul InterContinental si Editura ALL, iar premiul este oferit de Philip Morris Trading. Aveti aici mai multe detalii despre premiul literar “Augustin Fratila”. Din pacate n-o sa ajung la gala de decernare, dar o sa urmaresc de departe, cu sufletul la gura, finalul acestei povesti frumoase…

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
No Responses
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
iPhone 5 la Cosmote si mirajul lovebrandului

Ca tot se rastea ieri Maldita vizavi de brandul personal in online si cum este el un concept absurd si...

Close