Ma gandeam azi, in timp ce pazeam sorbind din ochi bufetul suedez de la Netcamp, la o teorie auzita recent conform careia nu da bine sa mananci la evenimente.
Pur si simplu exista oameni care au facut din asta un stil de viata, un trademark: “nu mananc niciodata la evenimente”. Un principiu care actioneaza undeva in zona de pozitionare personala, alaturi de codul vestimentar si de plecatul intotdeauna printre primii, niciodata printre ultimii.
Si totusi: de ce sa nu mananci la conferinte? Fie ca esti deja cunoscut in bransa in care activezi, fie ca esti un debutant, ce legatura are brandul personal cu abtinutul de la mancare? Evident, nu discut de exceptii nehalite ci de mancatul normal, in cantitati si intr-un stil firesc.
Mancatul este o chestie sociala (nu-i asa CroquanteSpoons?) care umanizeaza si imprima o nota informala atmosferei. In plus, avand in vedere ca esti ceea ce mananci, iti poti conferi un plus de rafinament prin ceea ce alegi sa-ti pui in farfurie. Un pic de educatie gastronomica si deja te pozitionezi pana peste poate:) Esti dispus sa te lipsesti de asta, mai ales cand stai cate 4-5 ore la o conferinta?
Si nu, nu de la femei am auzit-s pe asta cu nemancatul. Din fericire, am observat ca tipele din online lasa practicile cu apa plata si lamaie acasa cand vin la evenimente si se bucura nu numai de conferinte, ci si de masa de pranz. Paradoxal, barbatii sunt cei mai infocati adepti ai abstinentei culinare la evenimente.
Ceea ce, in sine, e destul de dubios, trebuie sa recunoasteti.
Citeste si...
pentru că nu imi place să mănânc in picioare şi pentru că nu imi place mâncarea de la conferinţe. prefer un prânz sănatos la cel mai apropiat restaurant.
…de-aia nu te ingrasi tu, recunoaste:)
O faci probabil pentru ca nu doresti sa ti se aplice eticheta de piscotar.
Unii o fac doar pentru ca nu practica mancatul in grup, existand un blocaj pishic legat de masa si multime.
+1 pentru Fănel.
Mai merg – rar de tot – la câte-un eveniment local ca să fac prezenţa şi eventual poze, niciodată nu mă ating de mâncare, mai ales că prin Deva şi Hunedoara nu mă prezint ca bloggeriţă, ci reprezint ziarul la care lucrez. Şi nu-i OK să bagi în tine ca nehalitul – sau să bagi în tine pur şi simplu – în condiţiile în care sunt destui ziarişti cunoscuţi ca pişcotari în urbe / zonă. La conferinţe e altceva, vin de departe, dacă-mi face cu ochiul ceva, halesc.
Vorba aia, parafrazând tagline-ul filmului The Social Network, nu ajungi la 80 de kile fără să faci nişte excepţii culinare. :))
Mda, cunosc si eu unul care nu mananca deloc la conferinte si tot dintr-un soi de orgoliu pe care eu, in calitatea mea de pofticioasa, nu-l inteleg.
Plus ca de multe ori conferintele astea incep de dimineata, nu apuc sa mananc acasa sau nu suficient. Si normal ca la pauza mi se face foame sau pofta de ceva bun din ce vad pe masa aia.
Asta nu inseamna ca bag in mine ca sparta si mai torn cateva fursecuri si-n geanta. :)
cred ca stiu despre cine e vorba ;)
Barbatii? Ciudat? Ce s-a intamplat cu noi?:)
cand merg la vreo conferinta (destul de rar) tin cont de atmosfera, daca e una placuta, aceasta imi da un impuls si cu toate ca nu prea cunosc persoanele mai halesc cate ceva dar numai cat sa-mi fie bine, niciodata exagerat.
sa fiu ca voi, adica cu posibilitatea de a merge la conferinte si alte chestii de genul asta, mi-as programa zilnic cate o cumetrie din asta. :))
Pingback: Maka la Social Media Summit si wwwParty || Some things will never change
O faci probabil pentru ca nu doresti sa ti se aplice eticheta de piscotar. Unii o fac doar pentru ca nu practica mancatul in grup, existand un blocaj pishic legat de masa si multime.
cred ca stiu despre cine e vorba ;)
La români cred că e un obicei.
Nu doar la bufete suedeze, ci și la mese în toată regula o să vezi oameni care nu mănâncă mai nimic sau lasă jumătate de farfurie plină, doar să nu pară fomiști.
Și am observat și că aceeași oameni se feresc de felurile mai rafinate și scumpe, încercând să creeze impresia că ei oricum mănâncă așa ceva des și s-au plictisit.
Pingback: Guest-Star Day: Raluxa « Cantina Socială