Mall-ul, Peanuts Movie și luna decembrie

0 Flares 0 Flares ×

S-a făcut că am primit invitație la film. Să merg cu cei doi băieți ai mei. Și am acceptat bucuroasă, căci filmul respectiv era pe lista cu de văzut. Astfel am ajuns, într-o zi de sâmbătă la mijloc de decembrie la Mall Băneasa.

Filmul, dacă vreți să aflați despre el, a fost mai mult decât onorabil. Desene frumoase, fără colțuri, simple (știți genul acela de simplitate care îți dă impresia că și tu ai putea reda desenul), intrigă frumoasă, învățăminte de luat acasă, replici cu umor, final fericit. La o distanță uriașă de serialele grotești care umplu ecranele de acasă. Apropo, i se mai pare cuiva, în afară de mine, că desenele copiilor noștri nu sunt ceea ce ar trebui să fie? Să luăm, de exemplu, Uimitoarea lume a lui Gumball. Tatăl supraponderal și tâmp, fără serviciu și cu dependență de alcool și jocuri video nu este deloc un model pentru copii. Nici mama, workoholică și isterică, nu mă încântă prea tare. Și, să ne înțelegem, nu sunt dintre aceia care consideră că basmele clasice ale fraților Grimm sunt extrem de agresive pentru mintea fragedă a unor copii și, prin urmare, deloc adecvate educării lor. Apoi urmează toată seria de filme și filmulețe cu puberi și adolescenți, toți țipăcioși, cu maniere reprobabile care se strâmbă nonstop și trag pârțuri pentru a da startul râsetelor false din fundal. Penibil.

Peanuts Movie este, așadar, o gură de mult aer proaspăt. Poate de aceea le-a plăcut mai mult părinților însoțitori decât copiilor care tot întrebau când se termină. Nu este nicidecum un nou Up, căci nu mi-a rămas în minte nicio scenă memorabilă (cum este cea din filmului din urmă cu rememorarea în câteva secunde a poveștii de dragoste și prietenie dintre cei doi protagoniști). Dar este mult mai valoros ca Bunul dinozaur care nu înțeleg de ce a ținut să portretizeze omul ca animalul de companie al unei specii de dinozauri.

Da, ați priceput: nu pierd niciun film de animație și, de cele mai multe ori, nici nu-mi pare rău. Mai ales că am dezvoltat bunul obicei de a-mi face somnul de prânz în sala de cinema. Copiii mei abia își dau seama și îl bănuiesc pe cel mic că face și el același lucru.

Senzația de bine cu care m-ar fi putut lăsa Snoopy și prietenul lui, Charlie, a fost spulberată repejor de aglomerația din mall. Nu mai spun că abia am găsit un loc de parcare cu plată la 11 dimineața. Am zis că poate reușesc să cumpăr și eu unul dintre cadourile pe care mi le doresc pentru ai mei. Da’ de unde! Când am văzut că o pereche de pantaloni sport este 300 lei, iar o pereche de ghete, 800, m-a luat cu leșin. Prețuri mari peste tot. Cel mai ieftin tricou la peste un milion. Până și fularele sunt scumpe. Inițial, am fost furioasă: mamă, ce umflă ăstia prețurile! Apoi m-a cuprins un sentiment de frustrare, de neputință: la naiba, nu sunt în stare să cumpăr nici măcar un pătrunjel din mall? Ce spune asta despre mine?

Am mers mai departe cu filosofarea și mi-am dat seama că nu este vorba despre mine, Alina Negruțiu din buletin. Ci despre dorința majorității de a-și cheltui ultimul bănuț din buzunar pe lucruri de care chiar nu au nevoie pentru că așa se face. Se cumpără acum în draci brățări, chiloți cu push-up, eșarfe cu mdoele de iarnă, globuri fistichii, pentru că, nu-i așa, este sezonul sărbătorilor. Părinții, ca și mine, dealtfel, se dau peste cap să cumpere cel mai nou tip de jucărie (căreia i se face reclamă de la mijloc de noiembrie). Știați, desigur, de dinozaurul Zoomer care, la reducere, este vreo 600 lei, nu?!

Pe de altă parte, există oameni care devin Moși Crăciun pentru cei mulți care sunt atât de săraci, că n-au primit niciodată vreun cadou. Care nu știu, credeți sau nu, ce sunt aceia biscuiții cu cremă, pateul sau curentul electric. Contrastul dintre cele două lumi este uriaș. Și cred că trebuie să alegem dacă vrem să fim dintre cei care dăruiesc lucruri celor care au nevoie de ele sau celor care vor uita de ele de îndată ce le-au primit sau vor comenta că nu le este pe plac deloc.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Tags:,

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
Steve Jobs (2015)

Sorry, poate am ratat eu profunzimea filmului si a personajului, dar mie Steve Jobs mi s-a parut o insiratura de...

Close