Mă nimeresc azi la o terasă oarecum centrală din Bucureşti, aşteptând pe cineva. Ospătăriţa foarte amabilă îmi eliberează o priză pentru laptop şi îmi aduce prompt o apă plată în timp ce mă instalez băgând de seamă că terasa e goală, deşi destul de confortabilă. Remarcând mobilierul de ratan, televizorul cu plasmă, fântânile arteziene şi tot tacâmul de fiţe, apreciez o investiţie măricică.
Şi totuşi. Nu apuc să mă aşez bine când simt că mă plouă. Să ne înţelegem bine, afară e caniculă, abia dacă adie o boare stinsă de vară care plimbă aerul cald de colo colo. Pe cer nici măcar un norişor de control. La masa mea, în schimb, ploaie în toată regula: pe laptop, pe telefon, pe mine.
Încercând să identific sursa intemperiei remarc o ţevuşcă găurită din loc în loc care scuipă stropişori. Bun, hai să mă mut, întâmplător n-am umbrela cu mine şi bietul laptop nu e waterproof. Dar unde să mă mut, că ţeava e trasă peste tot, acoperind conştiincios fiecare masă. La fiecare zece secunde mă împroaşcă un nor de umezeală în timp ce ţeava fâsâie agasant pe post de coloană sonoră.
Trece cu greu un sfert de oră în care eu şterg nonstop monitorul de picături încercând să scriu articolul ăsta. Plasma e bine mersi în alt colţ de terasă, la adăpost de ploaia artificială, în timp ce laptopul meu o invidiază umed. Fâs, fâs, fâââââs, se aude cântecul ţevii. Ca să îl acopere, ospătăriţa, inspirată, dă muzica din boxe mai tare (O-Zone!). Ultima resursă de calm şi pacifism îmi dispare.
La maxim 20 de minute de când am ajuns la terasă, dau publish articolului într-un cor de fâsâieli asezonate cu “De ce plâng chitarele” şi plec, căutând un loc mai uscat, mai curat în care să mă pot bucura liniştită de căldură.
Concluzia: degeaba investeşti considerabil într-un local dacă de banii ăia nu îi oferi clientului confort. Gadgetul tău care fâsâie, împroaşcă, umezeşte şi stropeşte o fi potrivit pentru gazonul din curte, mie îmi ajunge umbrela, eventual umbra unui copac. Pentru că de-aia zac pe terasă. Dacă voiam răcoare produsă artificial alegeam să stau înăuntru, acolo unde există aer conditionat. Fără irigaţie.
Citeste si...
poate chiar era menit sa faca lucrul asta. gandind ca afara e canicula, dar un numar mare de clienti nu suporta aerul conditionat, au adus fantana sa te racoresti. si tu nu ai prins ideea si n-ai lasat bacsis mai substantial
si totusi terasa era pustie, ceea ce demonstreaza o mare hiba in rationamentul asta. plus ca nu vreau sa ma gandesc de unde provine apa aia, daca e filtrata etc…
in speranta ca poate cuiva ii va placea “baita” primita nu repara problema.
dar mai poate fi ceva. au dat toti banii pe mobilier si amenajare ca nu mai au cu ce sa astupe gaura
sistemul e destul de des intalnit afara. am vazut foarte multe terase in viena si in praga, recent, care zac in mijlocul soarelui pe o caldura de 30+ grade si cu sisteme de genul asta. insa, probabil, la noi e implementat mai prost. distanta fata de client, canitatea de apa, nivel fonic etc.
Da Envi.. de acord cu tine: si eu intilnesc destule prin Milano, dar de la o briza racoroasa ( a se intelege niste vapori placuti deasupra mesei) si pina la balta groteasca care a postat-o Ralu.e muuuult!Mult prea mult.Cat despre instalatia fotografiata, nu pot sa spun Raluxa decat: LUCRU ROMANESC “copiat” de pe afara.Un alt kitch… de prost gust.Te compatimesc ptr experienta traita
@raluxa: foarte multe dintre terasele din Bucuresti au sistemul acesta de racorire sa ii zicem. Mi se pare ca primii care au folosit la noi in Capitala sunt cei de La Motoare, daca nu ma insel, care au inceput sa le foloseasca de acum doi ani. Mie ideea mi se pare destul de buna. In plus, daca voiai sa nu mai faci baie, puteai rasuci “robinetul” la 180grade, astfel incat sa nu mai ploua pe tine ci in directia opusa. Bine, recunosc, nu stiu sigur daca la terasa de care zici tu se putea face asta, dar la majoritatea stiu ca se poate iar mecanismul pare acelasi.
nu se puteau rasuci, si oricum terasa fiind ingusta erai practic stropit din doua laturi… gazon, ce mai…
Construit aiurea. Vara trecuta era o terasa pe Splai care avea exact acelasi sistem, dar apa era foarte fin stropita, sistemul de difuzare era rotativ si ajutat de niste ventilatoare. Chiar era racoare, fara sa te ude.
mie mi-ar fi convenit …dc in loc de apa era BERE :)).. rece of course
Asa mi s-a intamplat si mie , la o cofetarie. :D E o idee buna, ca te mai racoreste, dar de ce nu ar da cu furtunul direct? 8-|
ralu, era cumva la romana?
Nu, pe Bd Dacia pe la piata Gemeni…
Pingback: Ninsoare estivală | raluxa's blog
Pe smardan sunt tarase cu asemenea sistem de “irigatie”, dar parca nu ploua, doar ceva subtirel pentru a mentine aerul umed…
aceste “fasuri” “fisuri” sunt peste!!!!!!!!!