Despre mine (leapsa)

0 Flares 0 Flares ×

Cam de cand n-am mai preluat o leapsa? Cam de cand? Sa tot fie ani buni, de pe cand blogul nu era doar fratele mai mic si mai teritorial al contului de pe Facebook, ci ditamai inovatia in online. Lepsele serveau drept instrument de socializare, de joaca intre bloggeri, si nu de putine ori se viralizau (imi amintesc despre o leapsa cu Vodafone care a rupt).

Mi-am regasit ieri numele intr-o leapsa de la Denisa, asa ca hai sa ne prindem iar in joc. Ca o paranteza, ieri a fost o zi foarte, foarte proasta. O zi de genul ‘dezamagita de umanitate, unde sa ma indrept, pentru ca aici nu mai am nicio speranta‘ proasta. O parte din raspunsuri s-ar putea sa reflecte starea asta de spirit.

SUNT pretentioasa de la oamenii din jur, mai ales de la cei la care tin. Am asteptari mari.

AS VREA SA PASTREZ pentru totdeauna feelingul de la 29 de ani, care mi s-a parut cea mai frumoasa varsta, intersectia perfecta de ‘sunt tanar si fara griji, blazarea inca nu ma afecteaza’ cu ‘am mai crescut, m-am maturizat si inteleg ce se intampla in jurul meu’.

MI-AS FI DORIT ca la 20 de ani sa am mai multa grija de corpul meu. Sa ma fi lasat de fumat mai curand, sa fac mai mult sport, mai putine excese, sa incerc sa ma calibrez minte-spirit mai devreme de 30 de ani.

NU IMI PLACE SA vad oameni in jurul meu scobindu-se in dinti, mestecand guma cu gura deschisa, rozandu-si unghiile. Mi se declanseaza accesele de misophonie.

MA TEM DE orbire sau paralizie. Si de faptul ca familia mea o sa fie, la un moment dat, not ok. Nu mi-e teama de propria moarte.

IMI PLACE SA conduc o masina buna pe drumuri libere, in soare de primavara.

NU SUNT o ‘girly girl’, n-as putea niciodata sa scriu doar de rochite, machiaje si gomaje. Blogul asta reprezinta un alt stil de viata, al femeii care jongleaza cu (aproape) toate in viata si la finalul zilei ramane in picioare suficient incat sa mai astearna si opinie intr-un articol de blog.

Imi IUBESC familia, sotul, pisicile, masina, casa, chiar si jobul in zilele bune.

CANT la volan, cand conduc singura, si tin geamurile masinii inchise :P

NICIODATA n-am fost multumita de propria mea greutate. Asta e tristul adevar. Si cand aveam 45 de kile mi se parea ca as fi aratat mai bine la 44.

RAR mi se intampla sa visez si eu normal, coerent, majoritatea viselor sunt niste compozitii ale absurdului.

PLANG cand sunt dezamagita de oameni, din pacate nu suficient de rar.

SUNT CONFUZA cand vad la alti oameni o inteligenta emotionala superioara, pe care mi-as fi dorit-o si eu, e parte din noul skillset care te ajuta sa reusesti in viata.

AM NEVOIE DE iubire, sustinere, caldura din partea partenerului de viata, ca sa pasesc peste munti.

AR FI TREBUIT SA – shouldda, wouldda, couldda. Ce sens are? Dar, pe de alta parte, un aparat dentar pe la 20 de ani, asa, mi-ar fi fost tare util acum.

AS PUTEA SA ma duc la sala chiar acum. As putea. Dar o sa o fac oare?

VREAU sa dau leapsa asta mai departe catre doua dintre cele mai recente comentatoare ale blogului, O femeie si Teodora.

raluca oda

Foto: Corina Margarit

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Comments
  1. Teodora
    |   
    • Raluca Oda
      |   
  2. o femeie
    |   
  3. Georgiana Sabina
    |   
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
Viata cu doua pisici

Tin pe aceasta cale sa le multumesc calduros tuturor prietenilor din online si offline care ne-au recomandat insistent sa ne...

Close