Nu se plimbau femei pe culoarele spitalului, ci aparate reproducătoare de statură umană. Încruntate, preocupate, cu câte o fişă în braţe sau câte un buchet de flori pentru medic, aşteptându-şi rândul la verdict sau ieşind din cabinetul medicului cu încrâncenarea ultimului control pe chip, imense vulve, ovare sau utere mişunau de la prima oră prin clădirea veche în care tehnologia medicală încerca să se impună în faţa izului de vechi şi fetid.
Încercam să le ghicesc din trăsături bucuria unei viitoare vieţi sau năpasta unei sarcini nedorite, dar nu reuşeam să trec de îngrijorarea pe care o afişau, compactă ca o mască ce le îngheţa expresia într-o zonă de concentrare perpetuă. Din când în când în peisajul ovin general mai răsărea câte un cioban cu cojocul alb care mână turma spre scopul final: medicul care tocmai termina o gardă, cel care intra în sala de operaţii sau în cabinetul de consult, poate şi cel care îşi lua o pauză ca să bea o cafea între două vaginuri cu probleme, asistenta căreia cuvântul femeie nu îi mai spune nimic.
Uterele tuciurii, cu fuste largi, predominau populaţia de pe holurile spitalului, impregnând conştiinţa de masă locală cu ideea fertilităţii iepureşti şi a nepăsării faţă de actul reproducerii umane în timp ce utere mai spălate şi mai îngrijite se iţeau din loc în loc precum mici insule blonde ale preocupării umane faţă de un gest care trebuie dus până la capăt.
Chit că e vorba de naştere sau avort.
Citeste si...
OMG, sinistru! :(
Parca ma si vad plimbandu-ma pe holurile de la Filantropia, in camasa de noapte, halat si sosete groase, cu un batic pe cap ca sa nu se vada ca-mi sta parul ca dracu’ …
Si da, ai dreptate, acolo nu sunt femei, sunt cel mult paciente :(
Toate trecem pe acolo, mai devreme sau mai tarziu :(
Din toate genurile de spitale pe care incerc sa le evit, pe asta sunt cel mai inversunata :)
Hm, am scris ceva asemanator luna trecuta cred, sunt in stagiu la ginecologie. Groaznic. Cred ca noi inca suntem antrenati in scopul dezumanizarii, insa pentru o femeie care ajunge acolo e cu adevarat sinistru si tuciuriu. Imi pare rau de locurile astea, ar trebui sa fie in fond… miraculoase.
am evitat sa intru in detalii atat de plastice, poate si pentru ca nu aveam acces la ele ca tine.
pentru cei care mai doresc sa citeasca inca un articol pe tema asta, scris din perspectiva unui viitor medic
http://crin-thelongwayaround.blogspot.com/2009/10/nu-pentru-sensibili.html
Mi-a placut stilul postului. Sinistru, indeed, dar plastic, literar vorbind.
Mă trec fiori.
nu e sinistru: e un monument al nepasarii noastre generalizate – cauza a frustrarilor individuale si colective; cine face primul pas?
Intr-adevar, cam sinistra povestioara …
@Raluxa: Era musai sa te duci? Si daca da, nu se putea o clinica particulara?
Pingback: Blog digest 3 » deea // supermagnet
E frumos scris…
Si.. ok, poate-s eu mai ciudata, dar nu mi se pare nimic sinistru. Inteleg din ambele parti ale “baricadei”.
Probabil te-a luat prin surprindere, si partea buna este povestirea de fatza.
Aha, inca una care crede ca are talent de mare scriitoare… Mai adolescenta mioapa, ai patru – stai jos! La loc in banca, treci la autoflagelare!