Pe primul l-am avut la 18 ani. Acum, cand ma uit inapoi, ma infior de scarba. Cu siguranta azi nu l-as mai atinge.
Dar pe vremuri, cand eram tanara si standardele mele nu se catarasera la inaltimi care sfideaza acoperisul blocului de 14 etaje in care locuiesc, acceptam si compromisuri. I-am primit pe toti in viata mea, rand pe rand, desi nu ma meritau. L-am tratat regeste pe fiecare in parte, pentru ca asa mi-e firea: cand imi stai alaturi atata timp, meriti destula atentie si afectiune incat sa te simti special.
Fiecare m-a dezamagit. De obicei in moduri stereotipice, esuau cam in aceleasi locuri. Nu-mi mai raspundeau, erau absenti, se plimbau parca intr-o lume a lor in care eu nu mai incapeam, in care nevoile mele erau pe planul doi, uneori trei sau mai mult. Incet si cu regrete, drumurile noastre se desparteau iar eu o luam de la inceput cu cautarea.
Poate alergam dupa perfectiune, poate imi proiectam asupra lor dorinte si nevoi pe care nu le puteau satisface pentru ca limitele lor erau prea zgarcite cu mine. Poate nu-mi dau seama acum ca fiecare mi-a dat ce-a avut mai bun si ca eu m-am servit din plin stramband din nas, mereu neimplinita.
Am schimbat multi, poate prea multi. Nu stiu care e numarul acceptat de convenientele sociale, dar mereu eram in cautarea urmatorului in timp ce-mi sustineam vajnic fidelitatea fata de cel existent. Ipocrita, il voiam mai frumos, mai destept, mai potent. O goana care se termina mereu in noi si noi dezamagiri.
Acum, dupa 12 ani de experiente in sensul asta, inca il mai caut. Mi-e jena sa-mi declam neimplinirea in public, dar nadajduiesc ca poate o sa apara singur daca strig dupa el aici, pe blog. Vreau acel sentiment de abandonare totala, de dragoste la prima vedere, de atasare instantanee. Vreau sa uit toate experimentele esuate si dezamagirile care s-au adunat de-a lungul anilor.
La naiba, vreau si eu un mouse ca lumea o data in viata!
Citeste si...
:)). Ma asteptam la ceva de genu, dar nu asa de tare :)).
Alt articol GENIAL!
Mouse-ul era ultimul lucru la care ma gandeam! :))
o, si eu care facusem asta perfect clar de la inceput:))))
Putea să fie vorba despre orice altceva: telefon, laptop, scaun, tigaie, calorifer electric. Dar sper că nu s-a gândit nimeni la altceva, ştim noi ce.
povestea despre tigaie ar fi fost la feminin, ceea ce ar fi facut articolul muuult mai dubios. in plus, n-am cautat niciodata in viata tigaia perfecta:)
Mi-am dat seama după ce am postat. Dar e genul ăla de articol tendenţios “până-n măduva oaselor”, care la sfârşit se dovedeşte a fi cu totul altceva. Practic, la asta mă refeream. Anyway, good point. :) Şi da, ar fi cu mult mai dubios. :))
si citeam si citeam si asteptam si cand colo….chiar ca mi-au iesit ochii din cap si am bufnit in ras cand am vazut ce era….f tare
daca esti nemultumita de fostul ia-ti unul nou ….este o reclama la epilatorul Braun vizionabila pe toate posturile TV da ingenios adaptata la mousse.mousse-ul rosu fosforescent de la orange pe care mi l ai facut cadou ai uitat ?
nici ala nu era suficient de bun pentru mine:)
Bai, de nu m-as fi gandit la mouse nici sa ma pici cu ceara. Ma absorbise de tot articolul si finalul m-a lasat cu gura cascata.
Mi-a placut mult Raluxo! :*
Daca doar de mouse e vorba, tocmai ti-ai castigat invidia mea sincera.
p.s. Cate mouse-uri poate avea o fata intr-o viata?! Sau cati mauşi? :))) ca să nu sune dubios ;)
eu m-as fi oprit la primul daca ma satisfacea pe deplin. dar asa… nestatornicia mi-e etalon al nefericirii:(
Notebook Optical Mouse de la Microsoft.
E sensibil, finut, delicat, dar ferm si serios cand il pui la treaba.
L-am educat bine.
http://www.youtube.com/watch?v=cGb7ukP_ezI
Stiu ca e o poveste ceea ce ai scris mai sus, dar merita sa incerci un Logitech:
http://3.ly/GN2s
Foarte tare articolul. Chiar nu ma asteptam sa vorbesti de mouse. Un mouse bun pe care l-am gasit si eu dupa multi ani este cel de la Microsoft, cel putin pentru jocuri este foarte bun pentru ca are si mai multe butoane. Recomand
Pingback: Flower Power | raluxa.com