In agentie

0 Flares 0 Flares ×

“Cautam intern pentru echipa noastra de creatie! Daca esti tanar, dinamic, ambitios si mai ales talentat, surprinde-ne cu un proiect original. NU iti vom da noi regulile: singura regula e sa te faci remarcat! Succes!”

Anuntul fusese postat de cateva zile si in micuta agentie de publicitate incepusera deja sa curga brief-uri rezolvate, visuals, desene, compozitii de tot felul, de parca s-ar fi calcat in picioare tinerimea aspiranta la statutul de publicitar sa le stea alaturi pe post de intern.

In ziua recrutarii, fiind ocupati cu interviuri si intalniri cu cei care promovasera pe lista scurta de candidati, copywriterii si account managerii n-au remarcat decat foarte tarziu in decursul dupa-amiezii ca una din colegele lor disparuse fara urma. Agasati de telefonul ei de pe birou care tot suna, suna si nu raspundea nimeni, ca mai tarziu sa se descarce. Geanta, laptopul, paltonul: toate erau la locul lor, doar fata lipsea.

Poate parea banal, dar e destul de sinistru cand e deja 20:30 si toata lumea e obosita si nu vrea decat sa plece acasa, dar nimanui nu ii prea vine sa paraseasca senin scena unui posibil incident. Pana la urma s-a decis sa ramana si sa o astepte o singura colega care oricum era mai workaholica de felul ei, asa. Cu tot etajul micutei cladiri de birouri cufundat in noapte si in tacere, ziua trecuse de stadiul de agitatie neconfortabila si se transforma incet incet in noapte dubioasa.

Colega saritoare incepuse sa se foiasca prin birou, nestiind ce sa faca: laptopul disparutei era parolat, iar telefonul mobil descarcat, deci nu prea avea cum sa dea de rude sau prieteni. Obiectele ei personale tipau mut pe birou: “Nu stim ce s-a intamplat cu posesoarea noastra!”

Inima i-a urcat totusi pana in gat cand a vazut o lucire de pistol in cadrul usii, langa unul din putinele spoturi aprinse din birou: ca in filme, a apucat sa vada inainte sa lesine teava unui pistol indreptata spre ea si o pereche de ochi luciosi si reci care o tintuiau.

Cand s-a trezit din lesin, perechea de ochi o fixa indeaproape si posesorul lor ii dadea palme sa se trezeasca. Colega disparuta zacea si ea pe un scaun din birou, cu calus la gura si mainile legate. Ca in filmele proaste, dar atat de proaste incat n-ar fi vrut nici sa le vada la televizor intr-o dupa-amiaza plictisita, dar sa le traiasca pe propria piele!

“Ati zis sa ma fac remarcat” glasui perechea de ochi luciosi in timp ce o dezlega pe prima victima. “Ati zis ca nu exista reguli, asa ca am improvizat si eu cat sa primesc puncte la originalitate.” Fetelor nu le venea sa creada, dar se intelegeau din priviri ca e mai bine sa zici ca nebunul cata vreme inca are pistolul in mana. “Nu-i asa ca ma luati in echipa? Intotdeauna mi-am dorit sa lucrez in publicitate!”

The end

(poveste visata de mine azi noapte, chit ca ma credeti sau nu)

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 0 Flares ×
Comments
  1. Andrei
    |   
  2. ralucaoda
    |   
  3. elementfifth
    |   
  4. Alex Sinov
    |   
  5. ye'write
    |   
  6. ralucaoda
    |   
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
Chestii care mi-au intrat in casa pe nepusa masa (1)

Un liliac: Abia ma mutasem in apartament, era o frumoasa noapte de aprilie, anul de gratie 2002. Ca in cazul...

Close