De ce se grabesc bucurestenii? Doua posibile explicatii

3 Flares 3 Flares ×

Am sa izolez in articolul asta Bucurestiul pentru ca aici traiesc de 18 ani, dar voi puteti sa aplicati spusele mele oricarui oras pe care il stiti intr-o situatie similara.

Intr-adevar, bucurestenii se grabesc, nene. Nu cred ca exista om mai grabit decat bucuresteanul. Dar ne-am intrebat noi, oare, de ce se intampla asta?

Pentru ca exista o particularitate aici – el se grabeste cand e afara.

Se grabeste cand e la volan si cel din fata nu demareaza instantaneu, cand s-a pus verde. Se grabeste cand ocoleste coloana la semafor. Se grabeste cand trebuie sa astepte metroul sau autobuzul, si il vezi frematand de nerabdare in statie. Se grabeste cand trage trenul la peron si el trebuie sa intre primul in vagon. Se grabeste la coada la supermarket, cand tropaie de pe un picior pe altul si pufneste nemultumit ca nu se misca mai repede casiera sau ca nu se deschid mai multe case. Protesteaza, se infrateste in graba lui cu alti tovarasi de suferinta si impreuna cad de acord ca asa ceva nu se mai poate, asta-i nesimtire.

Se grabeste la restaurant, cand nu i se ia comanda mai repede. Cand asteapta sa isi plateasca facturile, impozitele sau alte comisioane. La service-ul auto. Cand isi ia o toala de la reduceri si fata din magazin nu-i scoate siguranta la haina suficient de rapid. Cand asteapta la drive-in la McDonalds.

Si, mai ales, se grabeste cand parcheaza pe trecerea de pietoni sau cand blocheaza un trafic intreg la ceas de seara, pentru ca n-a avut timp sa caute un loc de parcare mai cumsecade.

Ati prins ideea. Bucuresteanul e asa grabit, ca provincialii aterizati aici casca ochii a mirare cand simt pulsul freamatului de capitala. Si probabil nu putini s-au intrebat unde (si de ce) se grabesc asa locuitorii Capitalei?

Teoria 1: bucurestenii nu se grabesc, de fapt, nicaieri

Se lupta cu traficul, cu aglomeratia, cu sistemul ca sa… nimic. Sa ajunga acasa si sa caste ochii la televizor, mindless, pe vreo Antena (sau la vreun Netflix & chill, ca sa fim actuali). Sa piarda vremea in bucatarie. Sa mai arda niste timp de pierdut pe holurile vreunui mall, in fata blocului sau mai stiu eu pe unde.

Pentru ca, daca il vezi langa casa, iti dai seama ca are timp berechet. Se vede din palavrageala in fata liftului, din atarnatul la o berica la dugheana de cartier, din modul cum stau rasturnati pe fotoliile din mall sau cum intarzie la fast food, mult dupa ce si-au terminat meniul.

Asadar, bucuresteanul nu e grabit. El e, de fapt, entitled. Pe romaneste, simte ca i se cuvine. 

I se cuvin locul din fata, banda din trafic libera, semaforul verde, casa de la supermarket libera, autobuzul care vine imediat si, eventual, nu opreste pana cand nu ajunge la statia lui. I se cuvine ca toata lumea sa stea smirna si sa il serveasca rapid si fara greseala.

Graba bucuresteanului nu tine de timp, tine de caracter.

shutterstock_98241248
Foto: Shutterstock

Teoria 2: bucuresteanul e, de fapt, sclav

Spre deosebire de precedenta, asta nu-mi apartine. E o teorie a unui prieten, impartasita intr-o discutie privata, asa ca sunt gata sa incasez eu pietrele daca o sa enerveze pe cineva. Dar teoria asta m-a facut sa vad lucrurile printr-o alta lentila (si m-a calmat cand ma grabeam si eu).

Bucuresteanul se grabeste pentru ca timpul nu-i apartine. E sclavul unui sistem care ii revendica toate clipele de respiro, pana la ultima. Grabitul e, de fapt, o sluga care trebuie sa raporteze cuiva fiecare din secundele sale.

Taximetristul care se baga in fata ta si iti mai arata si un deget (singurul lui deget neortodox, restul sunt credincioase) e de fapt chemat la apel in 3 minute si, daca nu ajunge, pierde bani.

Bizonul cu masina de firma, cea mai rapida masina din lume, depaseste coloana la semafor pentru ca seful lui e un muist care il penalizeaza cu 10% din salariu daca intarzie 5 minute la birou.

Corporatistul care protesteaza la coada la McDonalds ca amaratii aia care nu-si mai vad capul de treaba nu se misca suficient de rapid e de fapt catelusul care face sluj in fata sefei si trebuie sa lucreze la proiectul ala urias cu deadline inuman.

Conform teoriei asteia, bogatii nu se grabesc (o nuanta care nu se refera doar la bani). Doar slugile. Si de grabiti ne e, de fapt, mila. Si ii intelegem, si ii lasam sa treaca in fata noastra la semafor, ca putem intui, de fapt, de la ce vine graba asta.

***

Cam asta-i analiza. Iar de vom combina cele doua teorii, rezulta ca bucurestenii se grabesc in drum spre job din cauza (T2) si in drum spre casa – sau in orice alte situatii particulare – din cauza (T1) sau chiar (T1+T2).

Poate mai aveti si voi explicatii de adaugat la gandurile mele despre graba locuitorilor din Capitala sau din alte orase.

3 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 3 3 Flares ×
Comments
  1. Claudiu Emanoil
    |   
    • Raluca Oda
      |   
  2. Victor
    |   
  3. o femeie
    |   
  4. Marius
    |   
    • Raluca Oda
      |   
3 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 3 3 Flares ×
Read previous post:
Utopia

Intr-o lume ideala faci curat in casa, asezi lucrurile in ordine si apesi save. Nu-mi apartine ideea, am citit-o undeva pe...

Close