Si eu radeam de freza de tanti. Evident, nu ii spuneam asa – termenul e imprumutat din povestioara pe care am sa o citez mai jos. M-a impresionat pentru ca pe alocuri simteam ca am scris-o eu, sau ca ar fi trebuit sa o scriu.
Nu am nicio prietena Elena, dar am multe prietene care s-au tuns imediat dupa ce s-au casatorit, ca o simbolistica a ingroparii in mariaje chinuit-fericite si in vieti de o banalitate crunta.
Trebuie sa va marturisesc ceva: intotdeauna mi-a fost teama de viata banala a femeii maritate si sufocate in clisee existentiale. Intotdeauna am crezut despre mine ca pot mai mult sau mai bine de atat, ca ma asteapta nu un destin senzational ci un drum in viata ales exclusiv de mine, la finalul caruia ma asteapta satisfactia ca am trait exact cum mi-am dorit, ca nu m-am tradat pe mine insami in favoarea implinirii iluzorii de a fi respectat convenientele societatii.
Intorcandu-ma la textul pe care doream sa il recomand, le sugerez cititoarelor mele sa-si aduca aminte de Elenele din viata lor. Si sper ca nu reprezinta chiar ele una.
Îmbrăcată în rochia de mireasă, cu părul blond adunat într-un coc sever la ceafă, faţă Elenei părea să fi fost întotdeauna a unei femei, fără să mai păstreze nimic din seninătatea dulce a fetiţei de ieri.
După ce am început facultatea, ne-am vazut rar. Având nevoie de bani, ea s-a angajat la un chioşc de doi metri pătraţi, pe unde aveam grijă să trec de câte ori veneam acasă. Niciodată, însă, n-am mai găsit-o pe copila gălăgioasă şi energică de altă dată. Elena nu se mai enerva, nu mai râdea şi nu mai povestea filme. Îi uram întotdeauna să fie fericită şi îmi spunea, cu un zâmbet chinuit că e.
Ultima dată când am vazut-o, Elena avea freză de tanti.
Citeste si...
multumesc de recomandare!
Cine o citeste pe Adia stie cam la ce fel de materiale sa se astepte de la ea :)
Mai nou si eu:)
Legat de al doilea paragraf: nu ma pricep la obiceiurile de nunta la romani, totusi nu pot sa nu ma intreb: faza cu tunsul, e un obicei sau e doar ‘simbolistica’ asa cum spui tu?
nu e o traditie inradacinata, mai degraba o cutuma in randurile proaspat maritatelor
Sau o necesitate dupa tona de fixativ pusa-n par pentru coafura de nunta. Am vazut cazuri..
cam asa e toate femeile se tund dupa maritat …cred ca idea de viata intr-o casatorie implica mult prea multe incat sa mai ai parul lung de “fata mare ” incepi sa renunti la tocuri si farduri – incepi sa fii doar comod si practic …in rest fiecare si-o face cu mana lui la chiosc la spital la uzina la birou. e un nou val de compatimire a femeilor maritate si triste …? just asking …
Buna, Raluca! Fara legatura cu subiectul, imi plac lucrurile pe care le scrii aici si te citesc de multe ori, dar nu cred ca am mai comentat vreodata.
Acum, legat de subiect. :))Eu consider ca pentru un om intreg la cap, casatoria nu inseamna decat o foaie roz de la primarie numita expresiv “certificat de casatorie” si cel mult un nume de familie comun cu al perechii. De multe ori, nici macar un nume comun cu al perechii, cum e cazul meu. :)) Si atat! In rest, dupa ce s-a spus faimosul “Da”, fiecare isi pastreaza identitatea de pana atunci, jobul, hobby-urile, prietenii etc. Cine are impresia ca daca se casatoreste trebuie sa se schimbe in vreun fel (sa nu mai iasa cu prietenii de sex opus, sa nu se mai ingrijeasca, sa se blazeze etc) sau sa ii pretinda perechii sale sa se schimbe, pai sa ma scuze, dar inseamna ca e un mare fraier care mai bine sta necasatorit, ca oricum nu a inteles nimic. :))
De fapt, lucrurile sunt foarte simple: omul pe care il alegi “la bine si la rau” trebuie sa fie cat mai potrivit pentru tine si invers. Pentru ca daca nu e potrivit, casatoria oricum nu-l va face mai bun, ba din contra. Asa ca daca o femeie gen Elena ajunge “maritata si trista”, imi pare rau s-o spun, dar ea este singura vinovata pentru aceasta situatie.
Pingback: De ce uram femeile? 10 motive | Maldita
Trebuie sa recunosc ca ma bucur de un lucru: toate femeile pe care le cunosc si au facut acest pas, nu s-au schimbat. Si daca a fost sa vad ceva diferit, a fost o eleganta care pur si simplu a rasarit din ele.
Acum totul depinde de ea si de modul cum priveste lucrurile.
“ntotdeauna am crezut despre mine ca pot mai mult sau mai bine de atat, ca ma asteapta nu un destin senzational ci un drum in viata ales exclusiv de mine, la finalul caruia ma asteapta satisfactia ca am trait exact cum mi-am dorit, ca nu m-am tradat pe mine insami in favoarea implinirii iluzorii de a fi respectat convenientele societatii”
Ce frumos visezi …
Pingback: Dinamica parului si relatiile | raluxa.com