Din weekend: vreau sa revad “Usturoi”

0 Flares 0 Flares ×

Marturisesc ca, desi despre filmul Groparului n-auzisem decat de bine, aveam retineri din perspectiva pomului laudat la care s-au plimbat atatia saci, incat poate sa dezamageasca. In plus, desi Usturoi a umplut cateva sali in proiectiile din Bucuresti, n-am apucat sa il vad. Si nici nu stiam cand anume as fi avut vreo sansa de a mai gasi vreo vizionare. Asa ca il priveam ca pe un efort oarecum semnificativ, care risca sa ma dezamageasca.

Boy oh boy was I wrong. In primul rand, sansa de a-l vedea a ajuns la mine in inbox, intr-un mail catre zeci de adrese, toate puse la vedere. Stim cu totii ce inseamna asta – un val de reply-uri pe toate tonurile posibile. Cumva, asta m-a facut sa il remarc printre zeci de alte mailuri primite in fiecare zi, asa ca mi-am pus in cap sa ajung neaparat la proiectie.

usturoi

Iar sambata seara, la cinematograful de la MTR ne astepta un Groparu asa de emotionat, asa de pus la punct (cu sacou, camasa, cravata) si insotit de unul din actorii principali ai productiei, Sebastian Topan (aka Nicusor). “O sa mai auziti de el”, ne-a zis Groparu cand facea prezentarile. Pe moment n-am stiut ce sa ii zic, dar dupa vizionare am fost de acord ca e un superstar in devenire (in timp ce ii ceream autograful care, intr-o zi, o sa valoreze o gramada de bani).

Usturoi e diferit de orice am vazut pana acum in materie de film romanesc. Musteste de umor frust, de candoare. Povestea e a doi copii, “un tigan si un roman”, care fug din satul natal, situat undeva in jud.Salaj, ca sa se faca actori la Hollywood / Cluj si sa se intoarca acasa cu banii necesari pentru ca un “Romeo” local sa aiba acces la “Julieta” lui. Referinta la personajele shakespeariene nu e intamplatoare, pentru ca cei doi insuratei fac parte din doua clanuri tiganesti rivale, iar el, mirele din clanul Ceapa, n-are pic de zestre pentru a-i inmuia inima socrului Usturoi.

Simt ca nu am cuvintele la mine sa va descriu cat de misto e filmul, cat de amuzant, de fin realizat. Cat de alerte sunt dialogurile si cat de “imersiva” actiunea, de nu simti niciun pic nevoia sa iti verifici telefonul – nici macar asa, de control. Ceea ce, pentru un film romanesc, e WOW.

E un fel de “Amintiri din copilarie” amestecat cu “Tiganiada” si cu Tom Sawyer, iar aventura celor doi copii te va tine cu ochii lipiti de ecran. La final am plans – ceea ce imi demonstreaza ca sunt capabila sa plang la orice filme, inclusiv la cele de acest calibru, totalmente lipsit de drama si de plumbul specific unei productii romanesti. Dar am lacrimat vazandu-i pe cei doi copii in marele oras, neajutorati, fara adapost, nestiind care va fi finalul. Dar, ce-i drept, ei tare pareau ca se distreaza in Cluj :) Iar de ras, am ras copios pe tot parcursul filmului – si in special in scena cu berbecul :D

TransylvanianGarlic2

Cichician si Brusli

Fiind un efort independent, nu sunt prea mari sanse ca Usturoi sa apara in marile lanturi de cinematografe (mare pacat). Asa ca va recomand sa stati cu ochii pe orarul proiectiilor, noutatile apar pe site si pe Facebook. In perioada urmatoare ii gasiti in mai multe cinematografe din tara, iar Groparu zicea ceva de on-demand pe Vimeo curand. Ocazie cu care il voi revedea pe nerasuflate, ca sa mai rad o data la un film romanesc bun.

A, si desi eram invitata, mi-am luat cu cea mai mare bucurie bilet. Pentru a sustine actul artistic, pentru ca voiam autograf pe el si pentru ca vreau sa mai vad asemenea filme si pe viitor. Apropo, Gropare, se poarta trilogiile si mai ales alea din patru parti, sa stii :)

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Comments
  1. Teodora
    |   
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
Romanii nu zambesc in poze

Unul din comunicatele de presa primite astazi s-a diferentiat printr-o dovada de curtoazie a expeditorului: fisierele, in loc sa fie...

Close