Fericirea codului galben

sursa foto: www.bgstudios.com

Cand am auzit saptamana trecuta de codul galben al temperaturilor cu minus in extrem m-am speriat. <smug>Natura m-a inzestrat cu destule calitati </smug> dar rezistenta la frig nu este una dintre ele.

Si cum sedeam eu necajita si meditam la asprimea iernii care vine ba cu ninsoare ba cu geruri ce crapa bordurile lui Videanu din urbea mea preferata, afara se lasa mult-anticipatul frig. Informatii despre gradele cu minus ma napadeau ba din televizor, ba de pe internet, ba de pe la vecini, prieteni si rude care se vaitau de prognoza cea fatala.

Si ma pun in ascunzis si vegetez in casa pana cand se face momentul de iesit la aer si la cumparaturi de stricta necesitate: mancarica, un kentisor, niste suc. Si ies imbrobodita bine, ce mai, imbrobodita zdravan.

Si descopar ca mie nu mi-e frig! Ba’ cu cat erau vaietele din jur mai puternice cu atat mie nu-mi era frig mai abitir. Numa’ bine imi sedea pe la minus multe grade. Ba as fi cautat si o terasa, pentru un suc baut in aer liber si curatel, asa. Nu tu crapat buze, inghetat piele, durut capul, degerat extremitati ale corpului. Doar niste sprancene ridicate in semn de mirare fata de manifestarile de hipotermie globala din jurul meu.

Ma, imi zic, o fi ceva, gen isterie de masa. Ca un fel de amenintare de cutremur care nu se intampla. Ca o farsa telefonica cu bomba in scoala. Ca un fel de discurs de invingator la prezidentiale al lui Geoana. Poate e doar o conspiratie menita sa tina poporul in casa si sa omoare economia peste weekend. Sute de cafenele, malluri, hypermarketuri si tarabe de piata sa planga in lipsa clientilor. Si sa se aplice intr-un fel selectia naturala spre victoria retailerilor puternic incalziti.

Dar ma uit pe termometrul de la masina: minus cinspe grade.  Si Fabia, saraca, e destul de generoasa cu afisarea temperaturilor, intotdeauna imi pune un grad-doua in plus, acolo, sa fie pentru moralul soferului. Asa ca nu pot decat sa o cred, e ditai gerul, suntem in plina saptamana de cod galben, ba pe alocuri si portocaliu. Si totusi eu nu resimt deloc pericolul temperaturilor scazute. Eu, care la zero grade am degerat deja inainte ca legile fizicii sa determine apa sa inghete. Iar la minus doua grade vars lacrimi de frig si la minus cinci cad in boala.

Asa ca nu se poate impune decat o concluzie: termomentrul meu intern a fost dat peste cap si nu mai percepe corect conditiile atmosferice. Pur si simplu a atins pragul inferior si nu mai poate cobori spre alt marcaj. S-a oprit la minus un pic si a intepenit acolo. Sau poate s-a dereglat de-a binelea si arata cu plus. Altfel nu-mi explic de ce simt in continuare nevoia sa beau un cocktail cu felie de portocala si umbreluta la terasa. Si am trecut deja la geci mai subtirele iar acum contemplu raftul de pantofi, ignorandu-l pe cel cu cizme.

Nu ma intelegeti gresit, sunt pe deplin fericita. Dupa o iarna grea cu zapezi si gripa, mi-e si mie in sfarsit bine. Un singur lucru ma intristeaza: codul galben expira miercuri, iar temperaturile se intorc la minus cinci, minus doua sau chiar zero grade. Si ma gandesc ca iar o sa ma chinuie frigul cel cumplit.

Citeste si...

1. Fericirea sta in lucrurile marunte
2. Gripă
3. Of, tranzitie!