Cum a aparut prima femeie nebuna cu pisici

0 Flares 0 Flares ×

Era o primavara antipatica, urata ca o toamna. Prin vantul furios care parea ca ii sufla numai din fata, femeia se indrepta spre casa. O ploaie violenta o biciuia, sfredelindu-i chipul. Inainta grabit, recapituland toate aspectele din viata ei care erau de un incomensurabil rahat.

La serviciu castiga prea putin si se plafona, facand acelasi job de rutina de ani de zile. Cu un sef arogant si o mana de colege care o barfeau, trebuia sa faca in fiecare zi un efort supraomenesc sa gaseasca motivatia de a se da jos din pat si a-si tari hoitul viu la birou.

Banii abia ii ajungeau de la o luna la alta, si asta fara sa se dedulceasca in cheltuieli pe fond emotional. Cumparaturile menite sa iti compenseze starea de depresie sunt apanajul celor bogati. Cei cu venituri modeste, ca ea, isi ineaca depresia in socoteli despre facturi, bonuri de la supermarket si datorii la intretinere.

Ultima relatie esuase rasunator dar previzibil, dupa ce el, mutat in apartament din prima saptamana, statuse pe banii ei cam vreo doua luni. Fumand in dormitor, spre dezgustul ei profund dar neexprimat, si contempland tavanul, in cautarea unui tun rasunator, care sa il propulseze spre o viata fara griji si o iubita-trofeu. Pe ultima incerca sa o racoleze pe Tinder inainte sa bifeze criteriul cu viata fara griji. Dar nici macar asta n-a facut-o sa il dea afara – a plecat tot el, ipocritul, motivand o sete nestapanita de libertate. Asta dupa ce i-a golit frigiderul si i-a sterpelit banii de intretinere.

Cu sanatatea statea binisor – ceva dureri reumatice carora nu le dadea de cap – dar hrana proasta si stresul ii tot adaugau kilograme in plus, pe care ea le invinovatea pentru absolut tot ce mergea gresit in viata ei.

Asa ca, in seara aia ploioasa si vantoasa, viata i se parea o suma de esecuri – iar apartamentul, un loc in care sa isi parcheze lesul inainte sa o ia de la capat a doua zi.

Cotind spre scara blocului, l-a vazut. Un sufletel mic, neajutorat, blanos tremura de frig, refugiat intr-un coltisor de bloc, sub ferestrele nesuferitei de la parter care deschidea usa de la apartament cand gatea, intampinand toti locatarii cu un miros greu de carnat prajit.

Era mic si rotund – in ciuda faptului ca era fara adapost, nu arata deloc costeliv. Dar tremura si parea infometat. A privit-o cu ochi rotunzi, iar ea s-a simtit invadata de o senzatie ciudata, calduta care o ducea ca un magnet spre micul pisoi. Nu s-a ferit de ea – dimpotriva, i s-a impins in podul palmei cand ea a schitat primul gest de mangaiere, inchizand ochii a alint. A miorlait subtire, ca un scancet stins. Ce simtea ea nu era mila, era mult mai puternic, era un instinct aproape matern.

leia

L-a dus in apartament si l-a hranit. Pisoiul, in timp, s-a transformat intr-un motan cald si blanos, stapan al locului.

Iar ea, de fiecare data cand s-a mai simtit o ratata fara viitor, de fiecare data cand a mai simtit golul ala in stomac si s-a intrebat fara succes “ce fac eu cu viata mea”, in fiecare seara cu ploaie cand viata parea sa nu-i ofere nicio perspectiva, a mai adus o pisica in apartament, simtind ca lumea ei incepe si se termina cu ele. Iar ele au fost din ce in ce mai multe, spre satisfactia ei si disperarea vecinilor.

 

Dovada suprema ca esti o fanatica a pisicilor

 

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Comments
  1. Denisa
    |   
    • Raluca Oda
      |   
  2. Roxana
    |   
    • Raluca Oda
      |   
  3. Mara
    |   
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
Despre fumat, sanatate publica si cum sa fim mai putin giboni

Continuam pe subiectul momentului cu un guest post by Alex. Cu dedicatie *si* pentru comentariul asta, in care autorul se...

Close