A codependent person is one who has let another person’s behavior affect him or her, and who is obsessed with controlling that person’s behavior. [...] It involves low-self esteem, seeking for others approval, not having own boundaries with their own thought, feelings and behaviour. (Wikipedia)
Poate definiţia dată mai sus ar putea părea prea dură, prea clinică. Dar de la asta pleci atunci când vrei să vorbeşti despre femeile care îşi definesc existenţa prin bărbaţii lor.
Aţi remarcat vreodată persoanele de sex feminin din jurul vostru care, atunci când deschid gura să vorbeasca, încep cu Iubi crede… Iubi face… Iubi drege…? Urmăriţi cu atenţie cum insereaza numele iubitului la începutul fiecărei a doua propoziţii şi veţi obţine o imagine despre personalitatea femeii codependente. Femeia pentru care termenul jumătatea mea tinde să fie depăşit ca proporţie de cele trei sferturi ale mele sau cei 90% ai mei.
Ea este cea care se regăseşte prea mult în relaţia din care face parte. Cea care s-a abandonat pe sine pentru cuplu. Ea redefineşte timpul de calitate petrecut împreună cu iubitul drept tot cuantumul temporal rămas după consumarea obligaţiilor de serviciu sau de şcoală ale fiecăruia. Cea care iese în oraş cu fetele doar în seara în care Iubi e la meci sau la bere cu băieţii, iar la ieşirea respectivă vorbeşte cu prietenele doar despre el, accentuându-şi posesia prin exprimări ca al meu, prietenul meu, soţul meu. Cea care acaparează toate mijloacele de comunicare, amăgindu-se că l-a sunat doar o data în cursul zilei şi uitând că i-a dat trei mesaje, două mailuri, a vorbit cu el o oră pe messenger, eventual i-a urmărit fiecare mişcare pe Twitter. Tot ea e cea care a trecut peste infidelităţile lui de frică să nu îl piardă, cu toate că nici nu n-a uitat nici n-a iertat, dimpotrivă – foloseşte ascendentul moral asfel dobândit întru propria martirizare, transformându-l în capital emoţional pentru şantaje.
Femeia codependentă renunţă la hobby-urile personale şi preia pasiunile lui. Dacă a fost pasionată de fotografie, acum merge la airsoft. Dacă îi plăcea să se uite la comedii romantice, acum gustă filmele de acţiune. În loc de talk-showuri se uită la meciuri. Şi se mândreşte cu asta, că a auzit că e bine să faci concesii într-o relaţie. Şi crede că mersul la coafor, la sală sau la solar pentru a se menţine atrăgătoare în ochii lui Iubi sunt suficiente pe post de pasiuni individuale.
Cu siguranţă cunoaşteţi asemenea femei care îl pierd pe eu într-un confortabil noi. Şi care, în eventualitatea unui final de relaţie, nu ştiu de unde să se mai recupereze. Eu le văd din ce în ce mai des în jurul meu, fericite că au şansa de a nu mai fi ele însele. Mi se pare trist că există şi că renunţă la o identitate personală în loc să se priceapă să o aştearnă la comun. Şi mi se mai pare că devin vulnerabile în ochii partenerilor care, într-un anumit punct, nu vor mai avea ce vedea şi iubi la ele, chit că pleacă sau rămân înhămaţi la jugul obişnuinţei şi al rutinei, ca să le justifice lor în continuare existenţa…
Citeste si...
Daaaaaaa…..sunt foarte multe astfel de persoane. Nu de putine ori, am asistat la discutii unde don`soarele si-l invocau pe iubi lor ca pe un zeu. Hai sa fim seriosi…Demnitatea fetelor unde este?
Am găsit şi exemplare masculine care sufereau de aceeaşi “boală”. Cum intră într-o relaţie nu mai frecventează berea cu băieţii şi fotbalul de joi. Dar şi bărbaţii sînt ironici şi cînd găsesc cîte un exemplar de genu’, nu-l lasă nepedepsit.
Deci tot barbatii sunt de vina….sa inteleg :D
Women are slaves anyway :)
Faptul ca te dedici unei relatii nu mi se pare un lucru rau, ci dimpotriva. Mai rau e atunci cand te dedici si nu primesti acelasi raspuns din partea cealalta. O relatie functioneaza daca amandoi merg in acelasi sens. Pe de alta parte, intotdeauna intr-o relatie unul iubeste mai putin decat celalalt si cam acela e cel care stabileste limitele. Celalalt le accepta sau nu. Daca amandoi au personalitati puternice, nu prea exista un viitor al relatiei daca unul din ei nu e mai maleabil. In concluzie, daca si in dragoste se mai pune problema de orgolii, atunci am devenit niste oameni superficiali si egoisti. Chiar tu vorbeai odata de dragoste neconditionata…doar ca cel care iubeste neconditionat sufera intotdeauna. Atunci ce alegi: sa iubesti cu adevarat sau sa te “protejezi” si sa il tii pe celalalt “la respect” cum ar spune baietii?
Adevarul e intodeauna la mijloc.
Important e ca fiecare sa stie sa cedeze in fatza ratiunii, oricare dintre ei ar veni cu ea intr-un moment oarecare.
timpul ala de calitate suna fortat. inteleg ca-s de evitat englezismele, insa quality-time contine un sens ce nu se transpune in traducerea in lb romana.
ref la articol, sunt de acord. si femeile sunt cele care renunta cel mai des la ele insele pt “noi”. barbatii mai putin. e trist si frustrant la un moment-dat. relatia pierde din stralucire si se duce pe apa sambetei. iar apoi ramai fara prietenii pe care i-ai abandonat treptat, fara activitatile care-ti faceau placere inainte. din fericire, se lasa cu invatatura de minte pt data viitoare :)
Scriam despre asta acum un an juma’te.. Totusi problema este mult mai complexa. Insusi diagnosticul de “codependenta” este, dac-ar fi sa ne luam dupa unii, o inventie de inspiratie feminazi, menita sa aduca psihologilor o noua sursa de venit tip abonament. Dorinta de a deveni one intr-un cuplu este o dorinta atat a femeilor (in special) dar si a barbatilor (intr-o masura mai mica). Si chiar daca uneori pare penibila, nu este chiar nociva.
Da, frumos. Raluco acesta este un exemplu clasic de feminism revolutionar. Realitatea conjuncturala e diferita; femeile care se gasesc multumite de relatie si de sine in relatie sunt putine si daca asa ele ar trebui apreciate pentru stropii de feminitate.
Nu e un semnal de alarma pentru “saracele femei” care isi pierd identitatea in relatie.
Ti-ai pierdut identitatea esti proasta, esti insuficient de capabila sa “iti pierzi identitatea” si sa ramai nealterata te iubim.
Femminismul este motivul pentru care copii au ramas fara tati in familii monoparentale; barbatii nu isi pierd identitatea, raman barbatosi, doar ca ei scutura palaria si merg mai departe…pe cand ele acumuleaza frustrari si vor sa fie indepenente si libere si dependente si protejate in acelasi timp.
Paradoxal a fi femeie inseamna sa fii firava si astfel protejata, daca esti altfel te numesti barbat.
Frumos articol.
O recunosc pe denisuca.com pe aici…nu stiu daca asta a fost sau nu intentia ta, dar dupa cum o descrii, asa as crede:D
rin rin nu stii ce vorbesti
@angi: ba stiu exact ce vorbesc. Feminismul va sucomba datorita propriilor tare. Femeia va accepta rolul firesc al barbatului dominant.
Pingback: Femeia codependenta | raluxa's blog
Pingback: 30 | raluxa's blog
@ dea Descrierea e generala si vast aplicabila. N-am vizat pe nimeni in special si mai ales pe Denisa.
din pacate ma regasesc in articolul acesta.mult mult timp mi-am facut viata doar in functie de presupusul iubit,care nici nu imi era iubit doar credeam…pt ca are o viata proprie.am renuntat la tot,prieteni,familie,tot…..nu zic ca e vina lui,asta ne-a facut sa ne despartim,nu mai vb.am ajuns singura,nu mai pot gandi singura…etc.si cel mai rau este ca habar daca ceea ce vreau,eu vreau sau altii….etc.oricum e nasol.as dori sa stiu daca ajuta terapia,cumva….sa reusesc sa imi regasesc personalitatea.mersi