Am plecat azi de la birou coborând pe scări, pentru că se anunţase o mică pană de curent în clădire şi, cum n-am rămas niciodată blocată în lift, am zis că nu e cazul să încep cu o şedere prelungită în clădire în afara orelor de program. Pe casa scărilor mă întâlnesc cu o tipă, cel mai probabil colegă. N-o mai văzusem niciodată până atunci (deh, multinaţionala înghesuie ceva oameni). Facem cunoştinţă, aflu că o cheamă Ingrid şi dau să îmi văd de viaţa mea, când tipa mă opreşte pe la etajul unu: “Uite, ăştia de la mine din departament se adună mâine seară la o petrecere de Halloween în clubul X, vrei să vii?” “Mulţumesc de invitaţie, Ingrid, dar am deja planuri de Halloween”.
După aia, în maşină, mă gândeam “What the fuck? Planuri de Halloween??” Pe bune, avem planuri de Crăciun, Revelion, vacanţe, zile de naştere, mai nou şi de Valentine’s Day. Am importat cu succes încă o sărbătoare americană? Nepoţelul meu de nici 4 ani a avut serbare de Halloween la grădiniţă. S-a îmbrăcat în Superman, iar costumaţia a costat în jur de vreun milion de lei vechi. În micul magazin de unde mi-am luat costumul pentru party era puhoi de cumpărători, iar vânzătoarea se văita că niciodată n-a fost atâta abundenţă de lume şi că nu fac faţă vânzărilor, din punct de vedere al stocurilor, al spaţiului şi al personalului. Vreo patru pitzipoance se înghesuiau în cabina de probă, admirându-şi formele în costume de french maid, asistentă medicală, catwoman sau crăciuniţă. Nu exista niciun produs mai ieftin de un milion jumate iar rafturile erau aproape golite.
Halloweenul de anul ăsta e mai puternic decât oricând. E trendy. E juicy. E happening. Îmi şi imaginez pensionarii de prin garsonierele de la periferia Bucureştiului scobind dovlecii pentru a-i pune la geam cu o lumânare înăuntru.
Că mai rămâne şi miezul de-o plăcintă, asta e cu totul altă poveste.
Dacă e rost de socializare, nu văd nimic rău în asta. Şi mă gândesc că te-ai obişnuit cu ideea de a se scoate profit din orice.
Tot răul spre bine :)
daca as scoate eu profitul ar fi si mai bine:)
mie aceasta maimutareala mi se pare o tampenie jenanta si lipsita de prost gust; sau i-ati vazut pe americani sa se dea in vant, sa zicem, dupa sarmale? pe dracu, asa zicem noi cand vrem sa ne autoincantam
Sarbatoarea nu e de origine americana. A fost oricum importata prin multe tari in care predomina crestinismul catolic, asa ca nu inteleg de ce a fost importata si de noi. 100% de acord cu Zorin in ceea ce priveste catalogarea acestei “sarbatori” ca “maimutareala”. Exact asta este.
Mişunau tot felul de personaje de poveste aseară, pe străzile Bucureştiului. Carnaval, degringoladă, zgomot, râsete, interpretări “anemice”, de actori de ocazie. Dumnezeu ştie de-i bine ori ba.
@Maria: E de bine daca o consideri un prilej bun de a te distra si daca chiar esti destul de relaxat pentru a te simti bine in timp ce te comporti cum cere “traditia”.
Nu mai este de bine in momentul in care te simti constrans de ceilalti sa preiei aceste obiceiuri desi tu te simti penibil in costumatii caraghioase sau ti se pare o pierdere de timp si bani sa te implici in asa ceva.
Noi ne-am creat singuri costumele. De fapt, mastile au fost in mare parte pictate. A fost mai mult un carnaval de personaje infricosatoare :) Pentru poze… click :P
Apropo, eu n-aveam niciun gand sa sarbatoresc Halloween, dar m-am conformat…
sounds like a good time:)
Nu ati fost cu trick or treat?:))