Probabil că o parte din cei ce vor citi acest text s-au întrebat cel puţin o dată ce presupune să fii blogger. Fără îndoială, unii au scris despre asta, aşa că mă alătur ultimei categorii în încercarea de a oferi o perspectivă de culise a vieţii de blogosferă.
Ei bine, pentru mine eşti blogger dacă te-ai obişnuit:
- Să-ţi traduci în scriitură de blog trăirile interioare, opiniile şi cunoştinţele.
- Să converteşti în postări tot ce ţi se întâmplă reprezentativ în viaţă şi tot ce îţi captează interesul.
- Să oferi conţinut, varietate, pertinenţă şi originalitate.
- Să onorezi cele 10 porunci ale bloggerului.
- Să cauţi şi să triezi subiecte, să creezi şi ambalezi, să paginezi şi ilustrezi, să publici şi targetezi, să faci promovare şi advertoriale, să răspunzi la comentarii şi să îţi onorezi sursele.
- Să citeşti bloguri, să te menţii informat despre ce se întâmplă online şi offline şi să faci microblogging de calitate.
- Să respecţi bloggerii mari, să-i apreciezi pe cei valoroşi (atenţie la nuanţe, vă rog) şi să-i ajuţi pe cei mici.
- Să descalifici non-valorile fără să cobori în noroiul lor şi să găseşti ceva de învăţat de la fiecare.
Bloggerul e o mică industrie de publishing. A găsit o nişă în care să activeze, un public căruia să îi transmită mesajele. A transpirat pe blog, fie în faţa editorului de text, fie în străfundurile enigmatice ale php-ului, css-ului şi html-ului. A alcătuit un manual al propriilor sale standarde, validate sau nu de ceilalţi. Pentru că poliţia din blogosferă e mai puţin influentă decât juriul reprezentat de propria sa conştiinţă, adevăratele compromisuri le-a făcut mai degrabă cu el însuşi decât cu publicul sau comunitatea.
Muza blogosferică pretinde drept ofrandă o mare parte din viaţa personală şi din disponibilitatea intelectuală si emoţională a pasionaţilor. Le cere un uriaş entuziasm si îi răsplăteşte cu toate satisfacţiile care derivă din blogging. Aşa că Arhi, mă regăsesc în fiecare cuvânt din discursul tău (via Piticu).
Şi chiar dacă nu fac bani din asta, câştigurile rămân substanţiale. Doar că sunt de altă natură. Dar despre satisfacţia de a fi blogger – altă dată, într-o pagină viitoare de jurnal.
Citeste si...
Adevar grait-ai! “E si grea da-i si frumoasa viata de” blogger. :-D
Multumesc pentru apreciere! Spor!
“… si sa ii ajuti pe cei mici…” este singurul lucru cu care nu sunt deacord. Cam ai dreptate cu toate insa cu aceasta parte nu pentru ca nu te ajuta “cei mari” cum ii numesti. Am pornit de la ideea de a face un ban si am investit in blog iar acum scriu din placere … e greu sa faci bani si vizitatorii doar pe “munca” ii aduni.
Mai ai putin si te mariti raluxo :D
@Mircea huh? de unde pana unde?:)
Cred ca se face prea mare tam tam cu blogingul asta… Deja devine plictisitor… Toata lumea are de dat sfaturi si indicatii pretioase.
Eu cred ca ideea de a avea un blog e sa faci lucrurile cum vrei tu si in regulile impuse de propria-ti persoana.
exact. si eu le-am descris pe ale mele mai sus…
Ajută-i pe cei mici. Aşa am dat şi eu peste blog-ul tău. Noroc cu dono, şi conduita sa morală (apropos de “pagina de vineri”).