Duminica mea electorală

Dintr-un acces nesăbuit de spirit civic am fost duminică la vot.

Şi am tot fost… de patru ori.

Înainte să săriţi cu acuzaţiile de cameleonism electoral, de fraude cu vot multiplu, de vinderea opţiunii electorale unei tabere politice sau alteia, de turism cu autobuzul, tre’ să precizez că am călcat pragul secţiei de votare de trei ori dar am votat o singură dată. Şi nici votul ăla n-a fost mânat din profunde convingeri electorale, ci mai degrabă din forţa de persuasiune a Băiatului Drăguţ (care mai nou a căpătat iniţiale cu majuscule dacă tot şi-a sedimentat astfel identitatea pe blogul meu) şi a părinţilor care au desfăşurat în ultima vreme o campanie telefonică intensă întru depunerea ştampilei pe buletinul de vot.

Refrenul comun suna cam aşa: “Tre să scăpăm de nenorociţi, de hoţi, de incompetenţi!”. Chiar dacă cele două tabere aveau convingeri politice opuse şi divergente, sloganul comun, obsesiv şi apăsat m-a scos din casă în frumoasa duminică a alegerilor în care mă pregăteam liniştită să bolesc la fel de intens ca zilele trecute (detaliile rămânând personale, mulţumesc frumos de interes dar nu mă sunaţi că sunt bine câtă vreme nu mă treziţi din somn şi nu mă obligaţi să mă ridic din pat ca să caut mobilul prin casă).

Din motive de buimăceală cronică îi inghesui metaforic Băiatului Drăguţ propriul său buletin în buzunar, avertizându-l pe un ton superior să nu uite să şi-l ia la el, că nu poate să voteze fără, că aşa se aglomerează secţiile de votare cu incompetenţi din punct de vedere social care vin la vot fără buletin, deci să se asigure că îl are, da? Îmi iau camera foto din motive de eventuală plimbare ulterioară prin parc, rămasă neexecutată până la ora la care scriu aceste rânduri cu delayul normal de o zi alocat geniilor care se mişcă mai greu da’ bine, nu ca bloggerimea de rând care a publicat până acum treişpe articole electorale. Şi dă-i pe uşă afară, la secţia de vot din spatele blogului. Pardon, al blocului.

Unde Băiatul Drăguţ (cu domiciliul stabil la două blocuri de mine) a votat în 30 de secunde, ieşind din cabină cu un rânjet de satisfacţie a la motanul din Alice în Ţara Minunilor în timp ce eu rămăsesem să-mi caut adresa pe lista cu secţiile de votare din Bucureşti. Îmi găsesc circumscripţia: la vreun kilometru distanţă. Ne întoarcem frumos să luăm maşina, pun adresa pe GPS, ne învârtim vreo juma’ de oră prin zonă, înjurăm GPS-ul, găsim secţia, nu pot să votez pentru că acolo sunt alocate numerele impare ale străzii. Vina mea – sau a bolii, mai degrabă. Sau mama lui de GPS. Secţia pentru numere pare e peste drum, ceea ce e logic, pentru că şi pe strada mea numerele pare sunt pe o parte a drumului iar cele impare vizavi, nu?.

A treia secţie e cu noroc, mă găsesc pe liste, intru în sală triumfătoare, cu dreptul de vot afişat pe buze sub forma unui zâmbet circumstanţial şi cu o întrebare de-a cetăţeanului turmentat în ochi: eu cu cine votez? Dar fără buletin, după cum am constatat după o şedinţă intensivă de scotocit prin  geantă. Ignor ironia din ochii partenerului de viaţă, îmi dezlipesc eticheta de înapoiată social de pe frunte şi mă întorc acasă după buletin, după ce convin cu forul meu interior că e o conspiraţie la mijloc care mă împiedică să votez. Că cineva îmi pune beţe în roate pentru ca votul meu, ăla care contează, să fie cenzurat din capitolul de istorie care se scrie azi.

Întoarsă cu buletinul în dinţi (aproape ad litteram), hotărăsc să mă hotărăsc în cabină, îmi iau colecţia de buletine de vot, depun cu succes ştampilele întrebându-mă de ce o fac şi le depun în urne. Cum credeaţi că o să se termine povestea, acu’ pe bune?

Nu mi-am sigilat ieri destinul pentru că nu cred în niciuna din variantele oferite. Nu pot alege un rău care e mai puţin rău decât celălalt rău, doar pentru că alternativa e un rău mai mare. Am contribuit la o statistică şi atât: prezenţa la vot. În rest, nu mi-am găsit ieri alesul.

Şi vreo două-trei poze din duminica mea electorală.

• Dacia cu un mesaj care poate fi extrapolat la toată România:

• “În aceasta şcoală trebuie să învăţaţi un singur lucru: să gândiţi!” Şi abia după ce v-aţi învatat lecţia unică puteţi să vă întoarceţi aici să votaţi:

• pe vitrina unui atelier de croitorie, un mesaj pe care ar trebui să-l punem cu toţii în aplicare în perioada asta:

Citeste si...

1. Pasarici de duminica
2. Acasaaaaa
3. Concertul Roxette sau cum au aruncat bodyguarzii cu flori pe scena