Drama unei pilote de nivelul 4 caldura

0 Flares 0 Flares ×

Inca din primavara, cand a fost pusa la pastrare intr-un sac de plastic neprietenos si inghesuita intr-un raft de sifonier, a asteptat. Nici macar nu era pe un raft la indemana, ci stapana o cocotase sus, undeva complet neaccesibil, parca spunandu-i ca nu vrea sa se impiedice de ea sau macar sa o vada pentru urmatoarele luni.

Cata ingratitudine, avand in vedere ca toata iarna o protejase atat de moale! Ii veghease somnul intr-o imbratisare calda, nelasand-o sa simta cum se jucau nenorocitii de la Radet de-a “uite agentul termic, nu e agentul termic”. Acoperise atat trupul, cat si esecurile de performanta ale caloriferului anemic, aflat prea departe, oferind prea putin. Ce baza sa ai in el, azi cald, maine sloi? In schimb ea, pilota, se afla acolo sa protejeze neconditionat, ca o sluga credincioasa cu o misiune importanta: confortul termic al stapanei.

In timpul zilelor de iarna se rasfatase, intinsa pe patul generos, dominand intreaga camera. Ii placea sa simta ca are si un rol estetic, nu doar functional, deoarece primea cele mai frumoase si viu colorate cearsafuri. Se admira toata ziua in oglinda sifonierului si era primenita saptamanal, cand mirosul de cearsafuri noi o facea sa sughite de placere. Aproape ca o auzea proprietara, dar de fiecare data reusea sa mascheze reactiile in fosnituri de fulgi.

Iar uneori, noptile, participa la jocurile acelea in care in pat se aflau doua trupuri, nu doar unul. Ii placeau acele nopti, dar se simtea si vinovata ca reuseste sa constientizeze ce se intampla acolo, ca nu e doar un obiect. Si se intreba daca nu cumva are si ea un aport in treaba asta cand somnul venea tarziu, dupa ce alte lucruri se terminau. De-aia incerca sa fie si mai moale, sa sustina acolo unde trebuie sau sa se fereasca din cale cand se dovedea in plus. Era parte din ei!

Toata vara a transpirat in sacul ala nenorocit, simtindu-si fiecare fulg cum dogoreste intr-un interior vulcanic. Sentimentul apasator de caldura era dublat de cel de inutilitate crunta si se hranea din amintirile iernii ce trecuse si din anticiparea toamnei care, incet dar sigur, venea. O toamna calda si zgarcita in nopti friguroase, ce ii punea rabdarea la incercare.

De acolo, din sifonierul pe care nu-l mai parasea odata, isi ascutise simturile sa auda tot felul de sunete. Unele domestice, altele cu care era mai putin obisnuita. Sunete metalice, de schela, si voci de muncitori in preajma ferestrei. Lucrau, renovau iar ea devenea tot mai nerabdatoare. Abia astepta sa vada ce schimbari facuse stapana! Of, nu mai venea odata frigul ca sa coboare din cusca ei si sa vada renovarile!

Intr-o seara insa, cand erau iarasi doua trupuri in pat si ea deja isi imagina ce faceau, a auzit din raftul ei de sifonier un crampei de conversatie. Se termina toamna si ea se pregatea in orice moment sa-si faca aparitia in pat. Dar conversatia auzita a ingrozit-o:

– Auzi, stii ce mi-am dat seama? Ca de cand cu izolarea termica a blocului nici nu mai avem nevoie de pilota aia groasa, pe care oricum am urat-o mereu, ca fosnea la fiecare miscare. Mi-era prea cald noaptea, dar n-aveam ce face ca, la cat de frig era… Bine ca am scapat.

– Super! Stii ceva? Am o idee! Ai putea sa o donezi omului fara adapost care isi face veacul pe Mosilor!

Pilota se cutremura intr-un fosnet inabusit, fara sa stie ce perspective noi urma sa ii aduca viata pe strada, in forfota orasului.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Comments
  1. Cristina
    |   
  2. SpeedVet
    |   
0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Pin It Share 0 Google+ 0 0 Flares ×
Read previous post:
Ce-am mai facut dupa vacanta

Nici n-am ajuns bine ca deja m-a invaluit un iures de chestii bloggeristice, asadar sa purcedem la a le trece...

Close