A ştiut întotdeauna să mă facă să râd, să mă protejeze când am avut nevoie, să fie dur cu alţii şi sufletist cu mine, să mă motiveze să învăţ de la el, să se descurce singur, să aibă dreptate aproape fără excepţie, să pună mereu întrebările potrivite, să-mi înţeleagă tăcerile, să-mi povestească istorioare care mă făceau să ridic o sprânceană, să creadă în mine, să mă determine să cred şi eu în mine, să-mi împărtăşească secrete, să intervină când greşeam, să mă facă să mă gândesc de două ori când afirmam ceva în accese de emfază, să mă acuze şi să mă ierte, să mă provoace şi să mă tempereze, să mă amuze şi să mă pună pe gânduri, să mă respecte şi să mă ia peste picior, să mă obosească şi să mă odihnească.
Ce prinţesă are nevoie de mai mult sau se poate descurca cu mai puţin?
