Inspirata de search-urile lui Zappy, arunc si eu un ochi in keywords-urile mele de azi si, pe langa cele mai mult sau mai putin obisnuite, descopar ca o vizita i-o datorez lui. Cuvantulului cuvintelor. Copilului rasfatat al Google. Trofeului suprem al oricarui SEO-ist: Twitter.

Oa, zic, hai sa vad pe ce pagina sunt la search-ul asta. Deschid pagina de cautare si incep sa dau next. Si dau. Si dau. Pe la pagina 20 deja imi cadea barbia in piept de plictiseala si deschisesem in browser vreo zece taburi noi, pentru lectura ulterioara. Pe la pagina 35 n-am mai rezistat si am dat-o in asfintit de cautare.

Asa ca nu stiu unde m-a pus Google in toata tarasenia dar tin sa-l felicit pe cititorul aterizat pe aceasta cale la mine pe blog. Pentru perseverenta si tenacitate. Dar in acelasi timp sa imi manifest si ingrijorarea pentru starea lui de sanatate. Am impresia ca omul e cam palid si nu prea sta in aer liber. Prietene, te rog, adauga blogul la bookmarks (pur si simplu stiu ca pe mine ma cautai!) si iesi pe afara, ca a venit primavara si infloresc salciile. Poti sa le si vezi, ca s-a schimbat ora sa avem mai multa lumina seara. So: geeently step away from the computer…