De curând am fost întrebată cum privesc vizitatorii blogului, cum mă raportez la ei. Dincolo de răspunsul dat pe moment, mi-am pus problema: ce-am înţeles eu din toată treaba asta cu traficul de pe blog? Că toţi bloggerii mici (fie că sunt în plină afirmare sau plafonaţi la un anumit nivel) se plâng de trafic. Vor comentarii, vor mulţi unici pe zi. Mie una îmi repugnă termenul “unici”. Vizitatorii mei sunt oameni nu cifre iar eu încerc să îi disting şi să mă raportez cât mai mult la ei.
Aşadar, unde îmi văd cititorii?
Bineînţeles, nucleul comunităţii stă în comentarii. Nimeni nu contestă asta. Comentariile sunt pulsul blogului, îmi arată uşor popularitatea unui articol, oferă feedback, critici şi completări, îmi impun standarde. Fără ele, blogul ar părea trist şi părăsit, dar n-o să scriu doar de dragul lor şi nici nu o să închei fiecare articol întrebând “ce părere aveţi despre asta?” pentru că e cerşetorie. Nici nu voi comenta “la schimb” după regula de aur “comentezi la mine, comentez la tine” pentru că mi se pare un troc ieftin şi un generator de feedback forţat. Mai bine deloc – am găsit şi bloguri cu conţinut de calitate fără comentarii şi asta nu m-a făcut să îmi placă mai puţin.
Abonarea la feed e alt semn de apreciere şi un indicativ al fidelizării vizitatorilor. Nu afişez counterul de feed, dar sunt fericită de numărul de abonaţi şi încerc să nu îi dezamăgesc – începând cu publicarea articolelor intregi în loc de sumaruri care să îi forţeze să intre pe site. Nu vreau să îi îngrămădesc în alte statistici, îmi e de ajuns că mă citesc din reader.
Aprecierea din alte medii: o parte din cititorii blogului sunt cei ce mă urmăresc pe Twitter, cu care socializez pe Facebook, cu care discut pe forum sau care mă votează pe ftw.ro. Am învăţat să fiu originală şi constantă în stilul de a scrie şi să nu îi agasez anunţând cu surle şi trâmbiţe fiecare articol nou, cerând atenţie, vizite sau voturi de fiecare dată când postez ceva. E important să îi respect ca să mă respecte.
Dacă mă uit atent la statisticile de trafic, îmi disting şi acolo cititorii. Pentru asta mă ajută Google Analytics. Nu sunt foarte tehnică, dar această unealtă n-ar trebui să lipsească de pe niciun blog. Şi ce văd? Am N unici pe zi, dar o cifră dublă de vizite şi triplă de pagini văzute. Adică o parte din cititori au vizitat mai multe pagini şi s-au întors pe blog de câteva ori în decursul zilei. Poate căutând un articol nou, poate aşteptând un răspuns la comentariu sau citind postările mai vechi, dar s-au întors şi asta mă bucură. În plus, Analytics are o secţiune întreagă dedicată fidelităţii vizitatorilor, din care aflu că în ultimele 30 de zile un sfert din cititori mi-au vizitat blogul cel puţin o dată la 3 zile şi că 20% s-au uitat la mai mult de 4 pagini de fiecare dată. Asta mă învaţă să mă bucur de interesul pe care îl manifestă faţă de conţinut fără să plâng neapărat după comentarii de la fiecare în parte.
Cât despre traficul din motoare de căutare… ehei… ar fi multe de spus. În general, asta e cireaşa de pe tortul meu blogosferic. Îi inteleg şi pe cei ce aterizează de acolo. Ei caută factualitate, informaţii punctuale şi soluţii imediate de la oracolul suprem Google, în timp ce aici găsesc opinie şi prelucrare subiectivă a informaţiilor. Câte unul ajunge după o căutare hilară sau pornografică şi rămâne aici câteva minute bune, scotocind prin blog. E chiar amuzant să vezi cum îi distragi atenţia unuia care întreabă cum să îşi mărească organul genital şi îl faci să frunzarească preţ de 20 de minute un blog care nu-i serveşte la căutarea iniţială.
Ar mai fi multe de spus pe tema vizitatorilor mei, dar important este că încerc să îi privesc şi din alte unghiuri, nu numai ca unici şi comentatori. Şi că, într-o oarecare măsură, blogul ăsta le aparţine, în timp eu mă bucur de privilegiul de a avea cititori de calitate pe care îi detectez dintr-o multitudine de surse şi care îmi oferă feedback chiar şi atunci când nu îşi semnalează prezenţa prin comentarii.
foarte frumos si in totalitate de acord :)
Uau, ce explicatie detaliata :) Ma gandeam ca multe dintre cele semnalate ca “asa nu” fac parte din greselile incepatorului, pe care le-am incercat multi la un moment dat. Si eu ma uit la raportul cu termenii de cautare ca sursa de amuzament :))
Imi place ca iti privesti blogul ca pe o comunitate si ai grija de fiecare om care trece pe aici :) It’s a warm place
fain articol. felicitari.
mhm. incepi sa uiti ce te-a ridicat pe tine ca bloggerita. ce-ar fi sa abandonezi matale drumul asta pe care il apuca toti la un moment dat si sa revii acolo unde trebuie?
ce acid esti arhi… :P
Atata timp cat ramane sus, nu conteaza asa mult ce a ridicat-o și totodata asta nu inseamna că a uitat. Toti se schimba și-și adaptează stilul pe parcurs.
@Arhi am inteles perfect la ce te referi, cu toate astea articolul e scris la persoana I si se cheama “jurnal de blogosfera”. Cu alte cuvinte, m-am ferit sa enunt adevaruri general valabile (adica truismele de care se agata fiecare blogger nou) si am abordat subiectul dintr-o perspectiva cat se poate de personala.
Crede-ma, am tot respectul pentru experienta bloggerilor mari si realizez cat de multe am de invatat de la voi. Imi dau seama cum ar putea parea articolul de mai sus daca ar fi scris pe un ton condescendent de un blogger incepator.
Cu toate astea, nu vad de ce n-ar trebui sa am nicio tangenta cu subiectul asta, cata vreme scriu la persoana I, fara emfaza si fara pretentii de a etala mari invataminte nemaiauzite pana acum.
In cel mai rau caz, articolul de mai sus risca sa fie doar un esec pe blogul meu. Cine n-a avut parte de ele? Cu toate astea, autocenzura este principalul criteriu care m-a ghidat pana acum si tot pe ea ma bazez si pe viitor.
PS: Iti multumesc pentru feedback. Stiu ca tu esti primul care sa imi semnaleze o eroare. Cand am scris “Am învăţat să fiu originală şi constantă în stilul de a scrie şi să nu îi agasez anunţând cu surle şi trâmbiţe fiecare articol nou, cerând atenţie, vizite sau voturi de fiecare dată când postez ceva” m-am gandit la tine si la replica usturatoare pe care mi-ai servit-o pe twitter si care mi-a prins bine.
@Alex: iti doresc sa ai ocazia sa iti comenteze Arhi pe blog, chiar si ca sa te critice:) pentru ca daca tii cont de critica lui esti mult mai castigat decat daca te superi degeaba, din orgoliu.
@Arhi (again) uite, afirmatia de mai sus a fost un adevar emfatic despre blogosfera si imi adjudec drepturile de autor:)
[big hug]
@all: eu cu raluca suntem prieteni, deci nu sunt acid deloc :)
@restu…
nu-mi faceam griji ca sunteti dusmani de moarte. :D
eu… n-am sa comentez din orgoliu … de ce as face-o ? niciodata nu am fost prea orgolios. :P
si ca sa fie clar. oricum incerc sa prind ce e mai bun de la “mai marii” blogosferei … dar in acelasi timp, incerc sa nu ii copiez/imit, incerc sa pastrez esenta, stilul meu
Raluxa eu nu stiu ce zice Arhi ca ai uitat dar stiu ce nu ai uitat ! Nu ai uitat ca Blog inseamna “web log” . Adica jurnal pe internet , nu inseamna S.R.L. , nu inseamna plan de afaceri si nu te face judecator suprem . Oare aia mari au uitat ? Nu stiu dar sunt sigur ca cititori tai nu sunt turma cea mare de oportunisti care cauta flamanzi firimiturile de la masa greilor . Mai mult sunt convins ca cititorii tai in general nu pra comenteaza . Cititorii tai SE BUCURA . pentru ca ai un BLOG nu o afacere .
să nu îi agasez anunţând cu surle şi trâmbiţe fiecare articol nou, cerând atenţie, vizite sau voturi de fiecare dată când postez ceva.
Da, mai ce bine crescuta suntem noi! As avea cate ceva de spus la capitolul acesta, dar mai bine ma abtin, nu vreau sa iti stric relatiile cu mai marii blogosferei.
Olimpiu si cam la ce crezi tu ca ma refeream?
Eugen, o calitate umana este cea de a invata din propriile greseli. Alta ar fi cea de a-i invata pe altii sa nu repete greselile trecutului. Cat despre raluca, ma indoiesc ca ai putea spune ceva ce i-ar strica relatia cu mine. desigur insa, poti incerca.
Nu am nici cel mai mic interes sa stric vreo relatie, orice fel de relatie. Am viata mea de care sa imi pese, ceilalti, in mare lor majoritate, imi sunt indiferenti in mai mica sau mai mare masura.
Cat despre greseli.. eu mi le asum pe toate, am invatat ce si cum, nu acelasi lucru pot spune despre altii. Si cand spun altii ai tu idee la cine ma refer. Hai, noi sa fim sanatosi, viata e prea scurta sa o pierdem cu polemici inutile.
Pai nu fac presupuneri Arhi ,mai ales ca m-am mai ars odata cu presupunerile pe aici . Tot ce voiam era sa-mi spun pararea sincera si ( sper) on-topic despre blogul Raluxai .Da daca tot esti pe aici uita o veste de la Cluj . Face Hadean niste clatite caritabile .Poate trimiti si tu clujenii de pe la tine in pub.
Clatite caritabile??
da , http://www.andreicrivat.ro/ si acum spune- mi ca e spam :))
Intamplator il cunosc pe Andrei de foarte multi ani, deci nu e spam:)
Foarte frumos ai scris despre cititorii tai si ma bucur sa ma aflu printre ei. Keep it up and stay on the ground ;)
Aplauze si …. FELICITARI! As putea spune ca e un schimb reciproc Raluxa: noi te “urmarim” cu placere iar tu la randul tau ne urmaresti!Iar articolul tau nu e decat “dovada vie” ca ai respect pentru cititori (buni-rai cum or fi). Nu stiu cine e Arhi…….. nu stiu cum sta “treaba cu blog-ul” ;) nu ma lansez in polemici doar de dragul discutiei, dar faptul ca stiu (prin acest articol) ca cineva “vede” ca revin si apreciez ceea ce face… nu poate decat sa ma bucure! Ca o incheiere nu pot decat sa iti spun citatul meu preferat pe care mi-l repet zilnic sau atunci cand “uit” anumite lucruri de viata: “SITUATIA IN CARE TE AFLI ESTE CONSECINTA FAPTELOR SI ACTIUNILOR TALE!” – nu mai precizez sursa dar am pus ghilimelele de rigoare: sunt pentru… “drepturile de autor”… La revedere si … recitire placuta!
Pingback: Cui ii este frica de comentarii (sau de lipsa lor)? | raluxa.com
Pingback: Cine esti? De ce citesti acest blog? | raluxa.com